DECIZIE nr. 233/1997

Ioan Muraru - președinte Costica Bulai - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Raul Petrescu - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Oprescu Mihaela împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 40 din 27 februarie 1997 *). Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 4 iunie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 11 iunie 1997 și apoi, datorită imposibilității întrunirii completului, pentru data de 17 iunie 1997. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 14 ianuarie 1997, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330, a art. 330^1 și a art. 330^2 din Codul de procedură civilă, ridicată de Oprescu Mihaela. Prin Decizia nr. 40 din 27 februarie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, ale art. 330^1 și ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat ca dispozițiile art. 330 și ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, iar cele ale art. 330^2 alin. 1 din același cod sunt neconstituționale. Cu privire la dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, s-a reținut ca, urmare a modificării acestui text prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, excepția de neconstituționalitate a rămas fără obiect. Împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 40 din 27 februarie 1997 a declarat recurs, în termen legal, Oprescu Mihaela, pentru următoarele motive: necitarea părților la judecata în fond; nemotivarea deciziei atacate prin limitarea la trimiteri la practica jurisdicțională a Curții. Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. Nici una dintre autoritățile menționate nu a comunicat puncte de vedere până la pronunțare. CURTEA, având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, ale art. 330^1 și ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele: Primul motiv de recurs, prin care se solicita casarea Deciziei Curții nr. 40 din 27 februarie 1997, deoarece părțile nu au fost citate la judecata în fond, este neîntemeiat și urmează a fi respins. Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevede la art. 24 alin. (2) ca, atunci când excepția de neconstituționalitate este vadit nefondata, soluția se adoptă cu unanimitatea voturilor completului de judecată, fără citarea părților. Împotriva deciziei se poate exercita calea de atac a recursului care, în toate cazurile, se soluționează cu citarea părților și a Ministerului Public, asigurându-se astfel posibilitatea pentru părți de a-și formula apărările în fața Curții Constituționale. Nici motivul de recurs, privind nemotivarea deciziei de fond, ci trimiterea la decizii anterioare ale Curții, nu este întemeiat. Potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 7 august 1992, aceasta statuează numai asupra problemelor de drept, asa încât o prevedere legală nu poate fi constituțională într-o cauza și neconstitutionala în alta cauza cat timp legitimitatea sa constituțională se determina prin raportarea acestei prevederi la dispozițiile sau principiile constituționale, astfel cum dispune art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Pe cale de consecința, referirea la decizii anterioare prin care Curtea s-a pronunțat asupra constituționalității art. 330, art. 330^1 și a art. 330^2 din Codul de procedură civilă nu înseamnă o nemotivare, ci, dimpotriva, aplicarea consecventa a dispozițiilor constituționale și legale. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Oprescu Mihaela împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 40 din 27 februarie 1997. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 1997. ---------------- Notă

*) Decizia Curții Constituționale nr. 40 din 27 februarie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 22 octombrie 1997.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu