DECIZIE nr. 37/1998

Ioan Muraru - președinte Costica Bulai - judecător Viorel Mihai Ciobanu - judecător Mihai Constantinescu - judecător Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Ioan Griga - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol, pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate privind dispozițiile anexei nr. 2 la Decretul nr. 466/1979, invocată de Covaci Leontin în Dosarul nr. 10.690/1995, al Judecătoriei Oradea. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 februarie 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa celorlalte părți legal citate, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 26 februarie 1998. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele: Judecătoria Oradea, prin Încheierea din 24 aprilie 1996, a sesizată Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor legale din anexa nr. 2 la Decretul nr. 466/1979, invocată de Covaci Leontin. Din actele dosarului cauzei rezultă ca inculpatul Covaci Leontin a fost trimis în judecata pentru infracțiunea de contrabanda, prevăzută la art. 72 lit. b) din Legea nr. 30/1978 (Codul vamal), atunci în vigoare, și pentru infracțiunea de trafic de stupefiante, prevăzut la art. 312 alin. 1 din Codul penal. În fapt, s-a reținut în sarcina sa ca a trecut în mod clandestin peste frontiera și ca a deținut apoi, ilegal, doua tuburi spray cu conținut de substanțe toxice. În motivarea excepției de neconstituționalitate, Covaci Leontin susține ca dispozițiile din anexa nr. 2 la Decretul nr. 466/1979 sunt neconstituționale, fără sa arate însă care sunt dispozițiile constituționale incalcate. Autorul excepției susține ca sprayurile paralizante servesc la apărarea persoanei împotriva agresorului și, de aceea, deținerea lor este permisă în toate țările civilizate. Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca "excepția este neîntemeiată, deoarece dispozițiile din anexa nr. 2 la decretul nr. 466/1979 au fost abrogate, iar prin Legea nr. 118/1992 România a aderat la Convenția contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope". Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 138/1997, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca neconstituționalitatea prevederilor anexei nr. 2 la Decretul nr. 466/1979, din care face parte și anexa nr. 2, nu a fost abrogat prin nici un act normativ, el fiind în vigoare. De asemenea, Legea nr. 30/1978 (Codul vamal) a fost abrogată abia prin Legea nr. 141 din 24 iulie 1997, prin care a fost adoptat un nou cod vamal. Rezultă ca art. 72 din Legea nr. 30/1978, care, la lit. b), prevedea ca trecerea peste frontiera, fără autorizație, a substanțelor toxice constituie infracțiune, era în vigoare la data comiterii faptei. În continuare se arata ca problema pe care o ridica inculpatul, și anume dacă sprayul paralizant face parte din produsele toxice prevăzute în anexa nr. 2 la Decretul nr. 466/1979 și dacă cumpărarea, deținerea sau trecerea peste frontiera a acestuia constituie sau nu infracțiune, tine de aprecierea instanței și de încadrarea juridică a faptei pe care instanța trebuie să o facă în raport cu datele concrete ale cauzei, aspecte care intră în competența exclusiva a instanței de judecată, Curtea Constituțională neavând abilitatea să se pronunțe în aceasta privinta, deoarece sunt probleme de aplicare a legii într-o anumită cauza și nu de constituționalitate a unei dispoziții legale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de către judecătorul-raportor, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele: În motivarea excepției nu sunt indicate prevederile constituționale cărora le-ar contraveni dispozițiile anexei nr. 2 la Decretul nr. 466/1979 privind regimul produselor și substanțelor toxice. Afirmatiile generale, conform cărora prin interzicerea deținerii, fără autorizație, a sprayurilor paralizante s-ar aduce atingere drepturilor fundamentale ale omului, nu sunt susținute de argumente de constituționalitate. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, sunt neconstituționale numai prevederile care încalcă dispozițiile sau principiile Constituției, iar potrivit art. 144 lit. c) din legea fundamentală și art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunța asupra prevederii legale atacate numai în limitele sesizării. În consecința, constituie un motiv de respingere a excepției neindicarea dispoziției constituționale în raport cu care textul de lege atacat este neconstitutional. Controlul din oficiu este inadmisibil cat timp controlul pe calea excepției de neconstituționalitate nu se poate exercita decât la sesizare. În acest sens este și practica jurisdicțională a Curții Constituționale, asa cum rezultă din deciziile nr. 338 din 18 iulie și nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997 și, respectiv, nr. 299 din 4 noiembrie 1997. De altfel, referirea la anexa nr. 2 la Decretul nr. 466/1979 este lipsită de temei, deoarece aceasta nu cuprinde nici o lista cu substanțe toxice, asa cum se afirma, ci doar o lista de substanțe toxice care pot fi deținute, în scop sanitar, de unele unități sau servicii. În realitate, este vorba de Ordinul ministrului sănătății nr. 43/1980 pentru aprobarea listei substanțelor toxice, publicat în Buletinul Oficial nr. 14 din 15 februarie 1980, emis în baza art. 2 alin. 1 din Decretul nr. 466/1979, cu acordul Ministerului Industriei Chimice. Cat privește chestiunea dacă sprayurile paralizante fac parte din produsele toxice prevăzute în Decretul nr. 466/1979 și dacă cumpărarea acestora, respectiv introducerea în țara prin contrabanda, constituie sau nu infracțiune, sunt probleme de aplicare a legii, fiind de competența instanțelor judecătorești, neputând face obiectul contenciosului constituțional. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor anexei nr. 2 la Decretul nr. 466/1979, invocată de Covaci Leontin în Dosarul nr. 10.690/1995 al Judecătoriei Oradea. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 1998. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Florentina Geangu