DECIZIE nr. 362/1997

Ioan Muraru - președinte Mihai Constantinescu - judecător Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Raul Petrescu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Filip Victor Corneliu și Capatana Teodora împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 5 din 14 ianuarie 1997 *). ------------- Notă

*) Decizia Curții Constituționale nr. 5 din 14 ianuarie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, 210 din 27 august 1997.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 septembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 14 octombrie 1997. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 25 septembrie 1996, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3, art. 330^4 din Codul de procedură civilă și a art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, ridicată de Capatana Teodora și Filip Victor Corneliu. Prin Decizia nr. 5 din 14 ianuarie 1997, Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă și ale art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995. Aceasta soluție s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat ca dispozițiile art. 330, art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, ca art. 330^2 alin. 1 din același cod este neconstitutional, iar prevederile art. 330^1 din cod sunt neconstituționale în măsura în care acestea se aplică hotărârilor pronunțate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a legii nr. 59/1993. Cat privește excepția de neconstituționalitate a art. 24 alin. 2 din legea nr. 112/1995, s-a reținut ca acesta este text de trimitere la recursul în anulare, asupra constituționalității căruia Curtea s-a pronunțat prin aceeași decizie, nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996. Împotriva Deciziei Curții Constituționale nr. 5 din 14 ianuarie 1997 au declarat recurs, în termen legal, Filip Victor Corneliu și Capatana Teodora, pentru următoarele motive: vădită ilegalitate a Deciziei nr. 5/1997, determinata de necesitatea recurentilor la judecata în fond și neparticiparea lor la dezbateri; neconstituționalitatea art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, determinata de faptul ca procurorul general are dreptul discretionar de a declara, nelimitat în timp, recurs în anulare, incalcand astfel principiile egalității armelor în fața justiției și puterii lucrului judecat. Fața de prevederile Ordonanței Guvernului din 4 februarie 1997, prin care se cristalizeaza principiile de aplicare a Legii nr. 112/1995, dispozițiile art. 24 alin. 2 din legea nr. 112/1995 sunt vadit neconstituționale. Potrivit art. 24 alin. () din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. Senatul, prin Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunități și validari, apreciază ca excepția este neîntemeiată. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este nefondat, întrucât, prin decizii definitive, care potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție sunt obligați și au putere numai pentru viitor, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității textelor atacate. Camera Deputaților nu a comunicat punctul sau de vedere. CURTEA, având în vedere decizia atacat, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Guvernului și Senatului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă și ale art. 24 alin 2 din Legea nr. 112/1995, raportate la dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele: Motivul de recurs privind ilegalitatea Deciziei nr. 5 din 14 ianuarie 1997, datorat necitarii părților la judecata în fond, nu este întemeiat și urmează a fi respins. legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevede la art. 24 alin. (2) ca, atunci când excepția de neconstituționalitate este vadit nefondata, soluția se adoptă cu unanimitatea voturilor completului de judecată, fără citarea părților. Împotriva deciziei se poate exercita calea de atac a recursului, care, în toate cazurile, se soluționează cu citarea părților și a Ministerului Public, asigurându-se, în felul acesta, posibilitatea pentru părți de a-și formula apărările în fața Curții Constituționale. Motivul de recurs prin care se susține ca dispozițiile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 și ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece dau posibilitatea procurorului general ca, în mod discretionar, sa declare, nelimitat în timp, recurs în anulare, urmează a fi admis numai cat privește dispozițiile art. 330^1 din cod, celelalte dispoziții ale deciziei recurente mentinandu-se. Se constata ca prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al Romanie, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În aceste condiții, urmează a admite recursul referitor la dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, a modifica decizia atacată și, pe fond, a se respinge excepția, întrucât, prin instituirea termenului de 6 luni, aceasta a rămas fără obiect. Susținerile din cel de-al doilea motiv de recurs, referitoare la neconstituționalitatea art. 24 alin. 2 din legea nr. 112/1995 urmează, de asemenea, a fi inlaturate. Asa cum s-a arătat și în decizia recurată, acesta este un text de trimitere la recursul în anulare, cu privire la care Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996. De altfel, prevederile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 au fost declarate constituționale prin decizia Plenului Curții Constituționale nr. 73 din 19iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție este obligatorie și are putere numai pentru viitor. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Admite recursul declarat de Filip Corneliu și Capatana Teodora și modifica Decizia Curții Constituționale nr. 5 din 14 ianuarie 1997, numai în ce privește dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, în sensul că respinge excepția de neconstituționalitate a art. 330^1 din codul de procedura civilă ca fiind lipsită de obiect. Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din 14 octombrie 1997. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu