DECIZIE nr. 62/1999

Lucian Mihai - președinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Ioan Muraru - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Paula C. Pantea - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 57/1992 privind încadrarea în munca a persoanelor handicapate, ridicată de Societatea Comercială "Lira" - S.R.L. din Bistrita și Asociația Nevazatorilor din România în Dosarul nr. 1.599/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ. La apelul nominal, Societatea Comercială "Lira" - S.R.L. din Bistrita este reprezentată de avocat Augustin Zegrean, iar Asociația Nevazatorilor din România este reprezentată de Nicolae Lepadatu, președinte, asistat de avocat Teodor Rus. Lipsesc Ministerul Finanțelor și Garda Financiară - Secția Bistrita, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, se da cuvântul reprezentantului Societății Comerciale "Lira" - S.R.L. din Bistrita, care, solicitând admiterea excepției, arata ca, potrivit art. 46 din Constituție, persoanele cu handicap beneficiază de protecție specială. Dispozițiile art. 9 din Legea nr. 57/1992 sunt considerate neconstituționale, deoarece, creând facilități fiscale doar unităților economice și comerciale cu peste 250 de salariați, împiedica integrarea socioprofesionala a persoanelor cu handicap, încadrarea lor în munca și realizarea unor venituri proprii. În continuare avocatul Asociației Nevazatorilor din România apreciază ca punctele de vedere comunicate de președintele Camerei Deputaților și Guvern sunt pur formale. De asemenea, considera ca dispozițiile legale criticate încalcă principiile constituționale consacrate în art. 41, prin aceea ca fac o împărțire a persoanelor juridice, plătitoare de impozit, în trei mari categorii ce beneficiază în mod diferit de înlesniri cu privire la plata impozitului pe profit, prin faptul ca societățile comerciale care au în structura lor aceeași pondere a persoanelor cu handicap, realizand astfel aceeași finalitate ca și unitățile asociațiilor de handicapati și cooperativele acestora, beneficiază de înlesniri fiscale, iar în cazul societăților cu mai puțin de 250 de salariați aceste înlesniri sunt inexistente, deși aceste societăți reprezintă cea mai mare pondere numerică și ca volum de producție la nivelul economiei naționale. De asemenea, se considera ca aceste societăți reprezintă în cea mai mare parte capital privat, în timp ce majoritatea societăților cu peste 250 de salariați sunt constituite cu capital de stat, reglementările criticate favorizand proprietatea de stat și cea cooperatista în detrimentul celei private. Stimularea pe cale legislativă doar a unităților cu peste 250 de salariați și menținerea discriminarilor fiscale pentru societățile comerciale mici și mijlocii sunt considerate contrare principiului consacrat de art. 46 din Constituție. În final, solicita admiterea excepției invocate. În cuvântul sau președintele Asociației Nevazatorilor din România - Consiliul central solicita admiterea excepției, arătând ca protecția persoanelor cu handicap trebuie să se realizeze prin integrare în întreprinderi mici și mijlocii, iar nu în întreprinderi mari, unde nu pot avea randamentul cerut de un nivel mai mare al productivitatii muncii. Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca unele dintre argumentele invocate în susținerea excepției sunt de lege ferenda, care exced competentei Curții Constituționale, iar celelalte sunt probleme de aplicare a legii, a căror soluționare aparține instanței de judecată, astfel ca solicita respingerea excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 9 decembrie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 1.599/1996, Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 57/1992 privind încadrarea în munca a persoanelor handicapate, excepție ridicată de reclamanta-recurenta Societatea Comercială "Lira" - S.R.L. din Bistrita și intervenienta Asociația Nevazatorilor din România, cu ocazia judecării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 119 din 24 aprilie 1996 pronunțate de Curtea de Apel Cluj - Secția civilă și de contencios administrativ într-o cauza ce are ca obiect contestația formulată împotriva actelor de constatare ale organelor Ministerului Finanțelor privind calcularea și plata impozitului pe circulația mărfurilor. Din examinarea încheierii de sesizare și a concluziilor scrise, depuse la dosarul instanței de judecată la data de 6 iulie 1998, rezultă ca autorii excepției au ridicat, inițial, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. c) și e) și ale art. 7 lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, precum și ale art. 9 din Legea nr. 57/1992 privind încadrarea în munca a persoanelor handicapate. Deoarece însă la data emiterii actului de control financiar, a cărui anulare a fost cerută instanței de contencios administrativ, Ordonanța Guvernului nr. 70/1994 nu se aplică, autorii excepției au precizat ca solicita controlul constituționalității doar a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 57/1992. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca acest text de lege instituie o discriminare nejustificată între societățile comerciale care angajează persoane cu handicap, acordându-le unora facilități fiscale prin scutirea de la plata sau prin reducerea impozitului pe circulația mărfurilor datorat statului, iar altora, care se afla în situații similare, refuzandu-le orice facilitate. Aceasta reglementare contravine prevederilor constituționale ale art. 41, referitoare la ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de titular, ale art. 46, referitoare la protecția specială a persoanelor cu handicap, precum și ale art. 53, referitoare la contribuțiile fiscale egale și echitabile la cheltuielile publice. Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca dispozițiile art. 9 din Legea nr. 57/1992 sunt constituționale. Au fost solicitate, în temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. În punctul de vedere comunicat de președintele Camerei Deputaților se apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 57/1992 este nefondata, întrucât prin aceste dispoziții sunt prevăzute facilități fiscale stimulatorii societăților comerciale care angajează persoane cu handicap, tocmai în scopul realizării protecției speciale a acestora. Acest text de lege nu conține reguli discriminatorii, pentru ca "toate persoanele juridice aflate în situația reglementată de art. 9 și10 din Legea nr. 57/1992 sunt tratate potrivit acestor norme, precum și potrivit art. 53 din Constituția României". Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 9 din Legea nr. 57/1992 cuprind reglementarea de facilități acordate unor categorii de persoane juridice, urmărind stimularea acestora pentru angajarea de persoane cu handicap, tocmai în scopul integrării lor socioprofesionale, în spiritul principiului instituit prin art. 46 din Constituție. De aceea considera ca "nu se poate

pune problema unor discriminări în acordarea drepturilor persoanelor handicapate sau în realizarea protecției sociale a acestora" și "nu poate exista o obligație de instituire a unor astfel de măsuri pentru toți agenții economici". Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, retine următoarele: Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 57/1992. Acest text de lege are următorul cuprins: "(1) Persoanele juridice prevăzute la art. 2 alin. (3) beneficiază de o reducere cu 50% a impozitului pe circulația mărfurilor, iar cele prevăzute la art. 2 alin. (4) sunt scutite de plată acestui impozit.

(2) Persoanele juridice prevăzute la art. 10 beneficiază de reducerea impozitului pe circulația mărfurilor, proporțional cu ponderea persoanelor cu handicap angajate în totalul salariaților."

Legea nr. 57/1992, în ansamblul ei, cuprinde, alături de alte reglementări legale, cum sunt cele cuprinse în Legea nr. 53/1992 privind protecția specială a persoanelor handicapate, măsuri de ocrotire specială a persoanelor handicapate, răspunzând astfel cerințelor impuse de art. 46 din Constituție, potrivit cărora: "Persoanele handicapate se bucura de protecție specială. Statul asigură realizarea unei politici naționale de prevenire, de tratament, de readaptare, de învățământ, de instruire și de integrare socială a handicapaților, respectând drepturile și îndatoririle ce revin părinților și tutorilor". Nu se poate susține deci ca dispozițiile acestei legi contravin normei constituționale citate, pe care, dimpotriva, o concretizează și a carei aplicare o impun în practica. Dispozițiile art. 9 din Legea nr. 57/1992, tot pe linia realizării protecției speciale a persoanelor cu handicap, instituie facilități fiscale stimulatorii pentru ca agenții economici sa încadreze în munca un număr cat mai mare de salariați din această categorie de persoane defavorizate. Textul de lege atacat vizează următoarele trei categorii de persoane juridice:

a) unități protejate, special organizate, cu cel puțin 70% din numărul de salariați constituit din persoane handicapate; b) unități protejate, organizate pentru nevăzători, cu cel puțin 50% din salariați persoane cu handicap; c) persoane juridice cu un număr de peste 250 de salariați, care își îndeplinesc obligația de a angaja un procent de cel puțin 3% persoane cu handicap. Fața de modul de redactare a textului de lege criticat nu se poate susține ca el infrange garanția constituțională de ocrotire în mod egal a proprietății private, indiferent de titular, înscrisă în art. 41 din Constituție, neavând nici o înrâurire asupra dreptului de proprietate. Nu se poate susține nici încălcarea principiilor înscrise în art. 53 din Constituție privind obligația egala de a contribui, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice, precum și privind justa așezare a sarcinilor fiscale prin sistemul legal de impuneri. Sistemul legal de impuneri este identic pentru toți contribuabilii, evident în funcție de situația specifică a diferitelor categorii de contribuabili. Nici o norma constituțională nu interzice acordarea unor facilități fiscale unor categorii de contribuabili în scopul bunei infaptuiri a politicii economice, fiscale și sociale a statului. Art. 9 din Legea nr. 57/1992 reglementează tocmai asemenea facilități pentru stimularea persoanelor juridice de a încadra în munca persoane cu handicap, contribuind astfel la integrarea lor socioprofesionala, în vederea îndeplinirii unei obligații constituționale a statului. Este evident ca randamentul persoanelor cu handicap, aportul lor la atingerea unui nivel corespunzător al productivitatii muncii sunt mai reduse. Datorită acestei situații, agenții economici nu ar fi interesați să le încadreze în munca, dacă nu ar putea beneficia de avantaje, de facilități fiscale pe alte cai. Stabilirea criteriilor pentru acordarea facilităților fiscale, a extinderii acestora depinde, în exclusivitate, de opțiunea la un moment dat a puterii legiuitoare, aceasta opțiune excedand sferei controlului constituțional, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, care stipulează ca "În exercitarea controlului Curtea Constituțională se pronunța numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului". Împrejurarea dacă o anume persoana juridică îndeplinește sau nu criteriile legale pentru a putea beneficia de facilitățile fiscale respective constituie o chestiune de fapt, a carei stabilire cade în competența exclusiva a organelor fiscale, respectiv a instanțelor judecătorești, dacă sunt investite cu soluționarea vreunui litigiu de aceasta natură. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 57/1992 privind încadrarea în munca a persoanelor handicapate, ridicată de Societatea Comercială "Lira" - S.R.L. din Bistrita și Asociația Nevazatorilor din România în Dosarul nr. 1.599/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 20 aprilie 1999. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Doina Suliman