DECIZIE nr. 53/1999

Lucian Mihai - președinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Ioan Muraru - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Paula C. Pantea - procuror Carmen Daniela Manea - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și ale art. 25 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Rodica Dobrogeanu în Dosarul nr. 163/1998 al Tribunalului Ialomita. La apelul nominal a răspuns Rodica Dobrogeanu, reprezentată de avocatul Gheorghe Doreanu, lipsind Prefectura Ialomita, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autoarei excepției solicita admiterea acesteia, arătând ca dispozițiile art. 1 și ale art. 25 din Legea nr. 112/1995 încalcă prevederile art. 14, 16, 21 și ale art. 41 alin. (2) din Constituție. Se considera ca prin aceste dispoziții se asigura dreptul la restituirea în natura sau la despăgubiri numai foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pentru imobilele cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu titlu, și existente fizic la 22 decembrie 1989, fiind exclusa de la reglementarea legii situația juridică a imobilelor cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, dar demolate înainte de 22 decembrie 1989. Prin art. 25 din Legea nr. 112/1995 se instituie un regim discriminatoriu, prin posibilitatea reglementării juridice diferite, prin legi speciale ulterioare, a altor categorii de imobile trecute în proprietatea statului, fără să se prevadă un termen până la adoptarea acelor legi. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, apreciind ca dispozițiile art. 1 și ale art. 25 din Legea nr. 112/1995 nu contravin nici uneia dintre normele constituționale invocate. Arata ca, în mod constant, Curtea Constituțională a statuat ca omisiunea legislativă nu poate face obiectul controlului de constituționalitate și ca nici o dispoziție constituțională nu impune legiuitorului un termen pentru reglementarea unor raporturi juridice. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 13 aprilie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 163/1998, Tribunalul Ialomita a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și ale art. 25 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Rodica Dobrogeanu. În motivarea excepției se susține ca dispozițiile art. 1 și ale art. 25 din Legea nr. 112/1995 contravin prevederilor art. 14, 16, 21 și 41 din Constituția României, întrucât foștii proprietari ai imobilelor cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu titlu, după 6 martie 1945, imobile care nu mai existau fizic la 22 decembrie 1989, fiind demolate de organele fostului regim, sunt total dezavantajati față de cei ale căror imobile existau fizic la 22 decembrie 1989. Exprimandu-și opinia, instanța de judecată arata ca excepția este nefondata, "întrucât nimic nu împiedica pe cei care nu se încadrează în condițiile art. 1 din Legea nr. 112/1995 sa promoveze acțiuni în revendicare". Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. În punctul sau de vedere Guvernul considera nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și ale art. 25 din Legea nr. 112/1995, pentru ca, prin textul acestora, este precizat obiectul reglementării cuprinse în lege (art. 1), iar art. 25 prevede că, prin legi speciale, se va reglementa situația juridică a altor imobile decât cele care fac obiectul legii, trecute în proprietatea statului înainte de 22 decembrie 1989, inclusiv a celor demolate pentru cauze de utilitate publică. Se considera că nu este un tratament discriminatoriu al foștilor proprietari, ci, dimpotriva, textul are în vedere reglementarea ulterioară, prin lege specială, a situațiilor deosebite în care s-au aflat alte imobile trecute în proprietatea statului. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, notele scrise, depuse de autoarea excepției, punctul de vedere comunicat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente și concluziile scrise, depuse de aceasta la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și ale art. 25 din Legea nr. 112/1995, cu care este legal sesizată. Excepția de neconstituționalitate privește art. 1 din Legea nr. 112/1995, care are următoarea redactare: "Foștii proprietari - persoane fizice - ai imobilelor cu destinația de locuințe, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, și care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de prezenta lege. De prevederile alin. 1 beneficiază și moștenitorii foștilor proprietari, potrivit legii." Textul stabilește obiectul de reglementare al legii, astfel cum a fost reformulat de Parlament în lumina Deciziei Curții Constituționale nr. 73/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, fiind avută în vedere numai situația juridică a locuințelor trecute în patrimoniul statului cu titlu. Asa fiind, nu se poate susține ca prevederea legală care defineste obiectul reglementării cuprinse în lege ar fi, prin ea însăși, contrară Constituției. De asemenea, Curtea constata ca omisiunea legislativă nu poate face obiectul controlului de constituționalitate al Curții, legiuitorul având, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituție, dreptul suveran de a-și alege singur atât obiectul, cat și întinderea reglementării date prin lege, precum și de a amana reglementarea, printr-o lege ulterioară, a unor situații juridice necuprinse în legea inițială. Cu privire la textele constituționale care, în opinia autoarei excepției, ar fi incalcate prin dispozițiile art. 25 din Legea nr. 112/1995, Curtea constata următoarele: Art. 14 din Constituție prevede: "Capitala României este municipiul București." În mod evident, acest text nu are nici o legătură cu cauza. Dispozițiile art. 16 din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi, au următorul conținut: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege."

Aceste prevederi nu au incidența în cauza și nu au fost contrazise prin art. 25 din Legea nr. 112/1995, egalitatea cetățenilor nefiind incalcata prin repararea, în etape, a unei injustitii comise de vechiul regim. Art. 21 din Constituție, prin care este reglementat accesul liber la justiție, este, de asemenea, greșit invocat de autoarea excepției, neavând legătură cu prevederile art. 25 din Legea nr. 112/1995, care are următorul cuprins: "Prin legi speciale se vor reglementa situațiile juridice ale altor imobile decât cele care fac obiectul prezentei legi, trecute în proprietatea statului înainte de 22 decembrie 1989, indiferent de destinația lor inițială, inclusiv ale celor demolate pentru cauze de utilitate publică." Art. 41 alin. (2) din Constituție, invocat în susținerea neconstitutionalitatii art. 1 și a art. 25 din Legea nr. 112/1995, are în vedere ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de titular. Or, în reglementările prevăzute de Legea nr. 112/1995 nu este vorba de ocrotirea acestui drept al foștilor proprietari ai locuințelor, pentru ca statul a dobândit cu titlu bunurile respective, care, până în momentul restituirii, nu sunt în proprietatea acestora, ci de măsuri reparatorii. Asupra constituționalității dispozițiilor art. 1 și ale art. 25 din Legea nr. 112/1995 Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, de pilda, prin Decizia nr. 45 din 4 martie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 26 septembrie 1997, și prin Decizia nr. 4 din 2 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 11 martie 1999, constatând ca textele menționate sunt constituționale, omisiunea legislativă neputând forma obiect al controlului de constituționalitate. Neexistand motive care ar impune modificarea acestei jurisprudente a Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și ale art. 25 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, excepție ridicată de Rodica Dobrogeanu în Dosarul nr. 163/1998 al Tribunalului Ialomita. Definitivă. Pronunțată în ședința publică din data de 13 aprilie 1999. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Carmen Daniela Manea Întrucât magistratul-asistent Carmen Daniela Manea nu mai deține aceasta calitate, în temeiul art. 261 din Codul de procedură civilă, în locul sau semnează Magistrat-asistent șef, Claudia Miu