DECIZIE nr. 296/2001

Nicolae Popa - președinte Costica Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Lucian Stangu - judecător Ioan Vida - judecător Gabriela Ghita - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III alin. (1) lit. a) și e) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepție ridicată de Elena Cioara în Dosarul nr. 1.941/2000 al Judecătoriei Medgidia. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca prevederile constituționale invocate în susținerea excepției nu pot fi reținute, deoarece un act nul nu poate constitui temei al dobândirii valabile a dreptului de proprietate, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 28 februarie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 1.941/2000, Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. III alin. (1) lit. a) și e) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. Excepția a fost ridicată de Elena Cioara într-un proces de constatare a nulității unui titlu de proprietate dobândit în procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (2) și (3) referitoare la protecția proprietății private. De asemenea, se considera ca se contravine "unor principii fundamentale ale dreptului civil: principiul bunei-credințe, cel al dreptului câștigat, precum și principiul exprimat de adagiul latin error comunis facit jus". Judecătoria Medgidia, exprimandu-și opinia ca urmare a intervenției Curții Constituționale, apreciază ca excepția este neîntemeiată, "întrucât prevederile atacate constata expres nulități preexistente, rezultate din caracterul imperativ al dispozițiilor legale incalcate, în vigoare la momentul încheierii actului juridic". Se mai considera că nu se pot retine nici referirile la efectuarea unei etatizari sau exproprieri și nici cele la încălcarea principiilor fundamentale ale dreptului civil. Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca excepția nu este intemeiata. Aceasta deoarece consecințele nulității absolute nu pot fi confundate cu exproprierea; actul nul este desființat de la încheierea lui, neputând în nici un fel sa constituie un temei pentru dobândirea unui drept. Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția este neîntemeiată, deoarece nu se poate susține ca dispozițiile referitoare la nulitatea absolută a actelor încheiate cu încălcarea prevederilor exprese ale Legii fondului funciar nr. 18/1991 aduc atingere dreptului de proprietate, fiind contrare art. 41 alin. (2) și (3) din Constituție. Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. III alin. (1) lit. a) și e) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 noiembrie 1997), dispoziții care au următoarea redactare: "(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991:

a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri; [

]

e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20, în localitățile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege."

Autorul excepției considera neconstitutional acest text de lege, întrucât, în condițiile în care constituirea dreptului de proprietate asupra terenului a fost realizată cu respectarea normelor prevăzute de Legea nr. 18/1991, acțiunea în constatarea nulității, promovata în conformitate cu dispozițiile art. III alin. 1 lit. a) și e) din Legea nr. 169/1997, reprezintă o expropriere, ceea ce contravine prevederilor art. 41 alin. (2) și (3) din Constituție. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata că nu poate fi primită aceasta critica de neconstituționalitate. Dispozițiile legale criticate prevăd ca sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, printre altele, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite la asemenea reconstituiri sau constituiri, precum și actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20 din lege, în localitățile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege. Acestea nu aduc nici o noutate din punct de vedere legislativ; ele nu fac decât sa precizeze încă o dată sancțiunea nulității actelor translative de proprietate încheiate cu încălcarea unor norme legale imperative. Or, cum un act nul nu poate produce efecte, el fiind desființat retroactiv, asemenea acte nu au putut sa constituie temeiuri ale dobândirii valabile a dreptului de proprietate. În aceste condiții este forțată invocarea prevederilor constituționale privind ocrotirea dreptului de proprietate și, cu atât mai mult, referirea la asa-zisa "expropriere deghizată". În ceea ce privește celelalte critici, Curtea constata ca exced competentei sale, acestea urmând să fie rezolvate de instanțele judecătorești. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III alin. (1) lit. a) și e) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepție ridicată de Elena Cioara în Dosarul nr. 1.941/2000 al Judecătoriei Medgidia. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2001. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Doina Suliman