DECIZIE nr. 181/2001

Nicolae Popa - președinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stanoiu - judecător Ioan Vida - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Marioara Prodan - magistrat-asistent Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. 2 și ale art. 43 din Decretul nr. 328/1966 privind circulația pe drumurile publice, republicat, excepție ridicată de Marcel Maszni în Dosarul nr. 2.742/2000 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ. La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca fiind neîntemeiată, precizând ca dispozițiile art. 42 alin. 2 și ale art. 43 din Decretul nr. 328/1966 privind circulația pe drumurile publice, republicat, nu încalcă prevederile constituționale ale art. 49, referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 51, referitoare la respectarea Constituției și a legilor, ale art. 25, referitoare la libera circulație, ale art. 32, privind dreptul la învățătura, ale art. 38, referitoare la munca și protecția muncii, și nici pe cele ale art. 150 din Constituție, privind conflictul temporal de legi. Considera ca anularea pe cale administrativă a unui permis de conducere auto nu aduce atingere nici unui drept prevăzut în Constituție sau în reglementări internaționale privind drepturile omului. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 7 februarie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 2.742/2000, Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. 2 și ale art. 43 din Decretul nr. 328/1966 privind circulația pe drumurile publice, republicat, excepție ridicată de Marcel Maszni. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (2), referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 25, referitoare la libera circulație, ale art. 32, referitoare la dreptul la învățătura, ale art. 38, referitoare la munca și protecția socială a muncii, ale art. 49, privind restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 51, referitoare la respectarea Constituției și a legilor, precum și pe cele ale art. 150 alin. (1) din Constituție, privind conflictul temporal de legi. Textele de lege criticate sunt considerate neconstituționale de către autorul excepției, deoarece permit unui organ administrativ, și anume șeful poliției județene, sa anuleze permisul de conducere auto, deși instanța care a pronunțat condamnarea nu a dispus și interzicerea dreptului de a conduce autovehicule, ceea ce reprezintă o restrangere nejustificată a dreptului la libera circulație prevăzut la art. 25 din Constituție, contrar și prevederilor art. 49 din Constituție. De asemenea, se considera ca sunt aplicabile prevederile art. 150 alin. (1) din Constituție, întrucât textele de lege criticate, fiind anterioare Constituției și contrare prevederilor acesteia, sunt implicit abrogate. Totodată autorul excepției susține ca aceleași dispoziții sunt contrare și prevederilor art. 16 alin. (2), ale art. 25 și 51 din Constituție, deoarece limitează dreptul la libera circulație și rastoarna suprematia Constituției și a legilor, deoarece șeful poliției nu poate anula un act oficial doveditor al unei calificări obținute în urma promovării unor examene. Se mai arata ca măsura administrativă ar putea viza doar suspendarea permisului de conducere pentru o perioadă determinata, iar nu anularea acestui document oficial care atesta o anumită calificare a persoanei, întocmai ca o diploma de studii. Exprimandu-și opinia asupra excepției, instanța de judecată considera ca dispozițiile art. 42 și 43 din Decretul nr. 328/1966, republicat, nu sunt abrogate prin prevederile art. 150 alin. (1) din Constituție, nefiind contrare prevederilor constituționale invocate de autorul excepției. Potrivit art. 25 alin. (1) din Constituție, condițiile exercitării dreptului la libera circulație se stabilesc prin lege, iar legea poate reglementa restrangeri în exercitarea acestui drept atât pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, cat și pentru prevenirea unor fapte penale, conform art. 49 alin. (1) din Constituție și art. 2 paragraful 3 din Protocolul adițional nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se arata, de asemenea, ca dispozițiile legale criticate nu încalcă dreptul la munca și nici dreptul la învățătura, drepturi garantate prin dispozițiile art. 32 și 38 din Constituție, și nici principiul supremației prevederilor constituționale, consacrat prin art. 51 din Constituție. În final se considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 și 43 din Decretul nr. 328/1966, republicat, nu este intemeiata nici în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece nu se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabila. În conformitate cu dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prin dispozițiile legale criticate nu se încalcă prevederile art. 25 din Constituție, referitoare la dreptul la libera circulație, întrucât acest drept nu include și dreptul de a solicita eliberarea unui permis de conducere sau dreptul ca permisul de conducere să fie anulat numai printr-o procedură judiciară, iar nu și administrativă. În opinia Guvernului, a considera ca anularea unui permis de conducere auto printr-o procedură administrativă încalcă dreptul la libera circulație constituie o interpretare abuzivă a dispozițiilor art. 25 din Constituție. În ceea ce privește neconcordanta textelor de lege criticate în raport cu prevederile art. 32, referitoare la dreptul la învățătura, și cu cele ale art. 38, referitoare la dreptul la munca și la protecția muncii, se apreciază ca aceasta nu poate fi reținută, fiind domenii de reglementare absolut diferite. Astfel, permisul de conducere nu constituie "o diploma", asa cum considera autorul excepției, și nu conferă titularului nici o calificare, asemenea efecte nefiind prevăzute în legislația în vigoare privind învățământul și calificarea profesională. Referitor la neconcordanta cu prevederile art. 49 din Constituție se arata ca anularea unui permis de conducere pe cale administrativă nu aduce atingere nici unui drept prevăzut în Constituție sau în reglementări internaționale privind drepturile omului și, prin urmare, prevederile constituționale care privesc restrangerea exercițiului unor drepturi sunt lipsite de relevanta. În final, se considera ca, întrucât nu se retine nici o încălcare a prevederilor constituționale, nici art. 51 din Constituție, referitor la respectarea Constituției și a legilor, nu este încălcat. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din cererea formulată de autorul acesteia și din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 42 alin. 2 și ale art. 43 din Decretul nr. 328/1966, republicat, dispoziții care au următorul conținut: - Art. 42 alin. 2: "Permisul de conducere se poate anula și în cazul când titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru vreuna din infracțiunile prevăzute în art. 22 alin. 4, dacă la săvârșirea ei făptuitorul s-a folosit de un autovehicul, în calitate de conducător."; - Art. 43: "Anularea permisului de conducere, în cazurile prevăzute de prezentul decret, se hotărăște de șeful poliției județene sau al poliției municipiului București ori de loctiitorii acestuia, în raza căreia titularul permisului a săvârșit fapta. Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule și stabilirea duratei suspendării se aproba de organele prevăzute la alin. 1, la propunerea ofițerului sau subofiterului de poliție care a constatat contravenția ce atrage, potrivit legii, măsura suspendării. Procedura reținerii și a restituirii permisului de conducere în caz de suspendare a exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice se stabilește prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului." În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia a invocat următoarele prevederi constituționale: - Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege."; - Art. 25: "(1) Dreptul la libera circulație, în țara și în străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.

(2) Fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țara, de a emigra, precum și de a reveni în țara.";

- Art. 32: "(1) Dreptul la învățătura este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal și prin cel profesional, prin învățământul superior, precum și prin alte forme de instrucție și de perfecționare.

(2) Învățământul de toate gradele se desfășoară în limba română. În condițiile legii, învățământul se poate desfășura și într-o limbă de circulație internationala.

(3) Drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale de a învață limba lor maternă și dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalitățile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.

(4) Învățământul de stat este gratuit, potrivit legii.

(5) Instituțiile de învățământ, inclusiv cele particulare, se înființează și își desfășoară activitatea în condițiile legii.

(6) Autonomia universitară este garantată.

(7) Statul asigură libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult. În școlile de stat, învățământul religios este organizat și garantat prin lege.";

- Art. 38: "(1) Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere.

(2) Salariații au dreptul la protecția socială a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice.

(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.

(4) La munca egala, femeile au salariu egal cu bărbații.

(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";

- Art. 51: "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie."; - Art. 150 alin. (1): "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente: Referitor la încălcarea prin dispozițiile art. 42 alin. 2 din Decretul nr. 328/1966, republicat, a art. 16 alin. (2) din Constituție, Curtea considera că nu exista nici o neconcordanta între aceste dispoziții și textul constituțional invocat, deoarece anularea permisului de conducere de către organele poliției în cazurile expres menționate se face potrivit legii, în speta potrivit Decretului nr. 328/1966, republicat, și, astfel, organele poliției, aplicând prevederile legii, nu pot fi considerate "mai presus de lege". Din aceeași perspectiva nu pot fi considerate contrare acelorași prevederi constituționale nici dispozițiile art. 43 din decretul menționat, întrucât, tot potrivit legii, este anulat permisul de conducere în cazurile prevăzute de Decretul nr. 328/1966, republicat. Curtea observa ca prevederile constituționale ale art. 25, referitoare la dreptul la libera circulație, nu au nici o legătură cu textele de lege criticate, întrucât acest drept fundamental nu include și dreptul de a solicita eliberarea unui permis de conducere auto sau dreptul ca permisul de conducere să fie anulat numai printr-o procedură judiciară, iar nu și administrativă. Constituția garantează dreptul la libera circulație în țara și în străinătate, potrivit propriei voințe, iar condițiile exercitării acestui drept sunt stabilite prin lege. Dreptul de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, conferit de permisul de conducere auto, nu are nici o legătură cu dreptul la libera circulație, deoarece prevederile constituționale nu se referă și la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulație. Astfel, fiecare cetățean poate utiliza mijloacele de transport pe care le considera potrivite (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport în comun sau personale). Pe de altă parte, "libera circulație" se desfășoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice și sociale, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și a unei normale desfășurări a relațiilor interstatale. Totodată dreptul la libera circulație asigura fiecărui cetățean dreptul de a-și stabili domiciliul sau reședința în orice localitate din țara, de a emigra, precum și de a reveni în țara. Curtea mai constata ca, de asemenea, nu au incidența în cauza nici prevederile art. 32 din Constituție, care se referă la dreptul la învățătura, deoarece, potrivit alin. (1) al acestui text, "Dreptul la învățătura este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal și prin cel profesional, prin învățământul superior, precum și prin alte forme de instrucție și de perfecționare". Or, anularea permisului de conducere auto de către organele de poliție, în condițiile prevăzute la art. 42 alin. 2 și art. 43 din Decretul nr. 328/1966, republicat, nu vizează acest drept fundamental, ci constituie o măsura luată împotriva conducătorilor auto condamnați printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru săvârșirea infracțiunilor expres prevăzute la lit. a) și b) din art. 42 alin. 1, precum și a acelora cărora li s-a interzis exercitarea profesiei sau ocupației de conducător de autovehicule, situație prevăzută la lit. c) a aceluiași articol. Aceasta dispoziție de anulare a permisului de conducere auto are o dubla finalitate: de sancțiune și, respectiv, consecința a condamnării, precum și de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni similare de către conducătorii auto condamnați penal. În același timp Curtea constata ca modul de desfășurare a învățământului, dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale, gratuitatea învățământului de stat, legalitatea desfășurării activității instituțiilor de învățământ, autonomia universitară, precum și libertatea învățământului religios (prevăzute la art. 32 din Constituție) nu au nici o legătură cu anularea permisului de conducere auto de către organele de poliție, anulare prevăzută de textele de lege criticate. Totodată Curtea observa ca permisul de conducere auto nu reprezintă o diploma de studii, ci atesta dreptul titularului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, drept care poate fi pierdut, în cazurile expres prevăzute de lege, din culpa conducătorului auto care nu a respectat regulile de circulație. În ceea ce privește susținerea autorului excepției, referitoare la încălcarea prin textele de lege criticate a art. 38 din Constituție, Curtea retine ca și aceasta critica este lipsită de temei, deoarece art. 42 alin. 2 și art. 43 din Decretul nr. 328/1966, republicat, reglementează anularea permisului de conducere auto de către organele de poliție tocmai pentru asigurarea siguranței circulației rutiere, prin urmare pentru protejarea celor implicați în traficul rutier, inclusiv a conducătorului auto care a încălcat regulile de circulație. Drepturile fundamentale la munca și la protecția socială a muncii nu numai că nu sunt incalcate prin textele de lege criticate, ci sunt asigurate a se desfășura în condiții de respectare a legii și de securitate pentru conducătorii auto și pentru toți cei implicați în traficul rutier. Măsura anulării permisului de circulație în cazurile prevăzute de dispozițiile legale criticate respecta prevederile art. 38 din Constituție. Curtea observa ca, dimpotriva, inexistenta unor asemenea prevederi legale, și deci menținerea permisului de conducere chiar și în situațiile în care titularul acestuia a săvârșit infracțiunile grave prevăzute de textele de lege criticate, ar constitui o încălcare a prevederilor constituționale invocate, precum și a drepturilor fundamentale la viața și la integritate fizica și psihică ale persoanelor, care nu ar mai putea fi garantate. Referitor la pretinsa contrarietate a dispozițiilor art. 42 alin. 2 și ale art. 43 din Decretul nr. 328/1966, republicat, cu prevederile art. 51 din Constituție, Curtea constata ca acest text constituțional este respectat deoarece prevederile Legii fundamentale, suprematia acesteia, precum și legile sunt respectate. Curtea constata că nu au incidența în cauza prevederile art. 49 din Constituție, referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, deoarece în cauza nu este pus în discuție nici un asemenea drept fundamental și, prin urmare, nici o restrangere a exercițiului acestuia contrară prevederilor constituționale. În sfârșit, Curtea constata ca textele de lege criticate (adoptate anterior Constituției) rămân în vigoare, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, deoarece, pentru argumentele expuse, nu contravin prevederilor Constituției, invocate de autorul excepției. Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 42 alin. 2 și ale art. 43 din Decretul nr. 328/1966, republicat, excepție ridicată de Marcel Maszni în Dosarul nr. 2.742/2000 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2001. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Marioara Prodan