DECIZIE nr. 259/2004

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Aurelia Popa - procuror Cristina Toma - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, în forma modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003, excepție ridicată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare în Dosarul nr. 4.259/C/2003 al Curții de Apel Oradea Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Președintele Curții Constituționale dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 171D/2004, nr. 172D/2004, nr. 173D/2004, nr. 175D/2004 și nr. 228D/2004, care au ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de același autor în dosarele nr. 4.262/C/2003, nr. 4.268/C/2003, nr. 127/C/2004, nr. 4.260/C/2003, nr. 4.261/C/2003 ale Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor, având în vedere conținutul identic al excepțiilor ridicate. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. În temeiul art. 36^4 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 171D/2004, nr. 172D/2004, nr. 173D/2004, nr. 175D/2004 și nr. 228D/2004 la Dosarul nr. 168D/2004, care este primul înregistrat. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca devenită inadmisibilă, arătând că, în legătură cu constituționalitatea prevederilor de lege criticate, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 194/2004, admițând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate și completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin Încheierile din 19 martie 2004 și din 9 aprilie 2004, pronunțate în dosarele nr. 4.259/C/2003, nr. 4.262/C/2003, nr. 4.268/C/2003, nr. 127/C/2004, nr. 4.260/C/2003 și nr. 4.261/C/2003, Curtea de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003, excepție ridicată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare în cauze comerciale având ca obiect contestații în anulare. În motivarea excepției, autorul acesteia susține că, prin statuarea în lege a împrejurării că judecarea admisibilității în principiu a recursului se face fără citarea părților și că decizia motivată nu poate fi atacată cu nici o cale de atac, se încalcă accesul liber la justiție, dreptul la apărare și la folosirea căilor de atac. Astfel, arată că, în ipoteza hotărârilor pronunțate fără drept de apel și pentru care motivarea nu se înscrie în limitele stabilite de art. 304 din Codul de procedură civilă, anularea căii de atac ca nerespectând condițiile de formă stipulate, adică respingerea admisibilității în principiu, conduce la existența unui singur grad de jurisdicție, fără a se acordă dreptul la un proces public și echitabil, prin exercitarea unei căi de atac. De asemenea, apreciază că lăsarea în întregime la latitudinea unei singure instanțe a verificării condițiilor de admisibilitate în principiu, fără citarea părților pentru a-și exprima punctul de vedere și fără dreptul de a ataca decizia pronunțată, conduce la soluții paradoxale. Curtea de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă este întemeiată, în raport de dispozițiile art. 24 din Constituție, republicată, deoarece, prin necitarea părților, se îngrădește dreptul la apărare, partea neputând să-și formuleze apărări, să ridice excepții sau să acopere nulitățile relative, în condițiile legii. În continuare, arată că excepția este neîntemeiată sub aspectul îngrădirii accesului liber la justiție, deoarece partea are posibilitatea de a se adresa justiției și de a-și exprima nemulțumirea față de soluția instanței, prin exercitarea căii de atac a recursului. De asemenea, constată că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 128 din Constituție, republicată, deoarece părțile au posibilitatea de a exercita căile de atac în condițiile legii, adică în condițiile art. 302^1 și următoarele din Codul de procedură civilă. În fine, instanța arată că reglementările internaționale nu impun un anumit număr al gradelor de jurisdicție sau al căilor de atac, ci doar asigurarea posibilității unui recurs efectiv la o instanță națională. Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul consideră că dispozițiile art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. În acest sens, arată că mecanismul de admitere în principiu a recursului, instituit prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003, permite degrevarea instanțelor de recurs de cauzele în care nu sunt îndeplinite condițiile formale pentru exercitarea acestei căi de atac. De altfel, nici Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu prevede o procedură contradictorie la verificarea admisibilității cererilor. Se consideră că textul de lege criticat nu aduce nici o atingere accesului liber la justiție sau dreptului la apărare, ci, dimpotrivă, reprezintă o expresie a aplicării principiilor constituționale invocate, alături de alte dispoziții ale Legii fundamentale. Invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale privind accesul liber la justiție, respectiv Decizia nr. 129/1995 și Decizia nr. 38/1998. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, în forma modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, dispoziții care au următorul cuprins: "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă sau că motivele de recurs invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă nici unei căi de atac. Decizia se comunică recurentului." În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții de lege contravin art. 21 alin. (1) și (2), art. 24 și art. 129 din Constituția României, republicată, potrivit cărora: - Art. 21 alin. (1) și (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 129: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu această excepție, prin Decizia nr. 194 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 10 iunie 2004, a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă. În motivarea soluției se arată că "anularea sau, după caz, respingerea recursului în condițiile prevăzute de art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, adică pentru neîndeplinirea cerințelor de formă sau pentru motivarea greșită ori insuficientă a recursului, fără citarea părților și deci fără să se lase recurentului posibilitatea de a oferi judecătorilor în mod nemijlocit ori prin intermediul unui avocat explicațiile necesare cu privire la aceste condiții de admisibilitate, constituie o evidentă încălcare a principiului liberului acces la justiție și a dreptului la apărare, prevăzute de art. 21 și, respectiv, art. 24 alin. (1) și (2) din Constituția României, republicată. [

] În acest sens este de observat că atunci când obiectul recursului îl constituie o hotărâre care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, art. 304^1 din Codul de procedură civilă lasă instanței de recurs posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele. [

] Recursul constituie, în această ipoteză, o cale de atac cu caracter devolutiv, în care, ca și în cazul apelului, instanța de recurs judecă însăși cauza atât sub aspectul legalității, cât și sub acela al temeiniciei, nelimitându-se să judece doar hotărârea pronunțată de prima instanță, exclusiv pentru motivele de casare prevăzute în art. 304 din Codul de procedură civilă. [

] Pe de altă parte, în cadrul procedurii de verificare de către procurorul general a cererilor de declarare a recursului în anulare, există posibilitatea ca aceste cereri să fie reexaminate fără nici o restricție până la împlinirea termenului în care se putea exercita calea de atac, în timp ce, în cazul prevăzut de art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, hotărârea de anulare sau de respingere a recursului ca inadmisibilă, pronunțată, fără citarea părților, în cadrul procedurii de admitere în principiu, devine irevocabilă, partea care a declarat recursul neavând nici o altă posibilitate de a obține îndreptarea hotărârii judecătorești prin care i s-au încălcat drepturile". În conformitate cu prevederile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, sunt inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate ce au ca obiect o prevedere legală a cărei neconstituționalitate a fost anterior constatată printr-o decizie a Curții Constituționale. Această cauză de inadmisibilitate reiese din conținutul art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, potrivit căruia, de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, precum și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, conform cărora decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie. Deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii erga omnes, neputând fi atacate de nici o autoritate, nici suspendate sau anulate și deci dispoziția din lege sau ordonanța declarată neconstituțională nu se mai poate aplica în nici o altă cauză. Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă excepția de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă. De altfel, trebuie precizat faptul că dispozițiile art. I pct. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003, care au modificat prevederile art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, au fost abrogate de art. I pct. 8 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, Curtea Constituțională nu se poate pronunța decât asupra dispozițiilor dintr-o lege sau o ordonanță în vigoare, ceea ce exclude exercitarea controlului de neconstituționalitate asupra unor prevederi legale eliminate din legislație. Controlul de constituționalitate nu se poate exercita asupra unor dispoziții legale abrogate și de aceea se impune respingerea excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă. Intervenția Curții Constituționale în aprecierea constituționalității unor norme juridice abrogate este incompatibilă nu numai cu scopul și funcționalitatea contenciosului constituțional, dar și cu principiul neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, republicată. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.d), al art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, modificată și completată prin Legea nr. 232/2004, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, în forma modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2003, excepție ridicată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Satu Mare în dosarele nr. 4.259/C/2003, nr. 4.262/C/2003, nr. 4.268/C/2003, nr. 127/C/2004, nr. 4.260/C/2003 și nr. 4.261/C/2003 ale Curții de Apel Oradea - Secția comercială și de contencios administrativ. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2004. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Cristina Toma