DECIZIE nr. 126/2004

Nicolae Popa - președinte Costică Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Lucian Stângu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Ioan Vida - judecător Dana Titian - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "METALICPLAS IMPEX" - S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 1.309/2003 al Judecătoriei Dej. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, față de prevederile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât, prin Decizia nr. 40/2004, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 164 din Codul de procedură fiscală, constatând că acestea contravin accesului liber la justiție. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea nr. 1.879 din 7 octombrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 1.309/2003, Judecătoria Dej a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, republicată, excepție ridicată de Societatea Comercială "METALICPLAS IMPEX" - S.R.L. din Dej într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei contestații la executare, pornită de Administrația Finanțelor Publice Dej. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile criticate, prin impunerea obligației de a se achită o cauțiune de 20% din cuantumul sumei datorate, pentru introducerea unei contestații la executare, îngrădesc accesul liber la justiție, contravin dreptului fundamental de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime și, de asemenea, creează un regim discriminatoriu între persoanele "cu posibilități financiare mari și cei cu posibilități financiare reduse". Judecătoria Dej opinează că excepția este întemeiată, dispozițiile legale contravenind prevederilor art. 16, 21 și art. 24 alin. (1) din Constituția României, precum și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar dispozițiile criticate nu îngrădesc accesul liber la justiție, întrucât s-a avut în vedere tendința spre abuzul exercitării drepturilor care se manifestă în procedurile de executare silită, fapt care conduce la tergiversare și la întârzierea realizării creanțelor stabilite în baza unor titluri executorii, în dauna intereselor creditorilor. În acest sens, art. 130 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002 prevede că "În cazul respingerii contestației, contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestația a fost exercitată cu rea-credință, el va fi obligat și la plata unei amenzi de la 500.000 lei la 10.000.000 lei". Totodată, apreciază că procedura colectării creanțelor bugetare reprezintă o procedură specială și a fost instituită pentru realizarea interesului general, fiind vorba despre recuperarea banilor publici, respectiv care se cuvin bugetului de stat. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, și anume Decizia nr. 229/2003. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum reiese din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 61/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 79/2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 26 martie 2003), ordonanță republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003, cu modificările și completările ulterioare. Ulterior sesizării, această ordonanță a fost abrogată, cu excepția art. 152, prin art. 200 lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003), dar dispozițiile criticate din actul normativ abrogat au fost preluate, cu un conținut identic, în actul normativ abrogator, în conținutul prevederilor art. 164 alin. (1) și (2). Conform jurisprudenței constante a Curții Constituționale, dacă prevederile unui act normativ au fost abrogate, însă soluția legislativă prevăzută de acestea a fost preluată în conținutul altui act normativ, Curtea se va pronunța asupra dispozițiilor corespunzătoare din noua reglementare. Astfel, în cazul de față, Curtea urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor art. 164 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care au următorul conținut: - Art. 164 alin. (1) și (2): Condiții de sesizare a instanței "(1) Contestația la executare se face cu condiția depunerii numai de către persoanele juridice a unei cauțiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritorială a Trezoreriei Statului.

(2) Dovada privind plata cauțiunii prevăzute la alin. (1) va însoți în mod obligatoriu contestația debitorului, fără de care aceasta nu va putea fi înregistrată."

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia apreciază că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 21 și art. 24 alin. (1), care, în urma revizuirii și republicării Constituției în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, au următorul conținut: - Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."; - Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.

(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.";

- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat." Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 164 alin. (1), (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. S-a reținut cu această ocazie că, "Independent de finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea reglementării deduse controlului de constituționalitate, Curtea consideră că aceasta contravine imperativelor principiale enunțate, în măsura în care condiționează însăși înregistrarea contestației la executare, în materie, de plată unei cauțiuni. Instituirea unei căi de atac ca modalitate de acces la justiție implică în mod necesar asigurarea posibilității de a o utiliza pentru toți cei care au un drept, un interes legitim, capacitate și calitate procesuală. Or, adăugarea la acestea a unei condiții suplimentare, a cărei neîndeplinire are semnificația drastică a unui veritabil fine de neprimire a cererii de sesizare a instanței cu respectiva cale de atac, constituie o îngrădire a accesului liber la justiție, contravenind astfel prevederilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție. Îngrădirea este cu atât mai evidentă cu cât efectele neplății cauțiunii nu sunt subsecvente unui act de judecată exercitat de instanță în limitele învestirii și potrivit competenței sale jurisdicționale, ci sunt constatate și dobândesc eficiență pe calea unei operații tehnico-administrative derulate de judecătorul de serviciu care, luând act că obligația de plată a cauțiunii nu a fost îndeplinită, urmează să refuze înregistrarea contestației, împiedicând astfel sesizarea instanței și, prin aceasta, accesul liber la justiție." Potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, "Nu pot face obiectul excepției [

] prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". În cazul de față, sesizarea Curții cu excepția de neconstituționalitate, prin Încheierea din data de 7 octombrie 2003 a Judecătoriei Dej, a fost anterioară datei de 16 martie 2004, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 40 din 29 ianuarie 2004. În conformitate cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, dar totodată, așa cum a statuat Curtea în numeroase cazuri, acestea sunt opozabile Curții Constituționale de la data pronunțării lor. Ținând seama de toate aceste considerente, Curtea urmează să respingă excepția de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 164 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "METALICPLAS IMPEX" - S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 1.309/2003 al Judecătoriei Dej. Definitivă și obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2004. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean