DECIZIE nr. 359/2005

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Florentina Baltă - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mercur" - S.A. din Ploiești în Dosarul nr. 16.606/2004 al Judecătoriei Ploiești. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, apreciind că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 11 ianuarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 16.606/2004, Judecătoria Ploiești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mercur" - S.A. din Ploiești, intimată într-un litigiu având ca obiect contestația la executare formulată de contestatoarea Societatea Comercială "Magna Holding" - S.R.L. din Ploiești. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile legale criticate creează "o stare de vădită inegalitate între creditori și debitori" și, totodată, "o stare de incertitudine pentru recuperarea creanțelor de către creditori", ceea ce contravine principiilor egalității și economiei de piață. De asemenea, arată că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, se protejează orice drept patrimonial, inclusiv unul de creanță, iar dispozițiile legale criticate prevăd o posibilitate arbitrară de suspendare a procedurii de executare, fără o cauțiune, fapt de natură a aduce a gravă atingere dreptului de creanță. Prin raportare la prevederile art. 135 din Constituție, susține că "o economie de piață nu poate subzista în condițiile în care îndeplinirea obligațiilor contractuale poate fi amânată sine die". În forma actuală, art. 403 alin. 1 este neconstituțional, o asemenea prevedere putându-se justifica numai dacă ar acorda "astfel de privilegii unor categorii sensibile social, față de care se poate justifica faptul că există un interes social să fie protejate între comercianți". Judecătoria Ploiești și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă fiind constituționale. Astfel, suspendarea executării silite este o măsură de excepție, textul prevăzând că instanța poate suspenda executarea, urmând să se pronunțe asupra acestei cereri după ce este pusă în discuția părților, conform principiului contradictorialității. Textul de lege nu stabilește în mod enumerativ și limitativ cazurile în care se poate admite o asemenea cerere, lăsând la latitudinea instanței să aprecieze dacă o asemenea cerere este întemeiată, în funcție de motivele părților și de probele administrate în cauză. Totodată, suspendarea executării silite este o măsură provizorie, care nu durează decât până la soluționarea contestației la executare, iar, mai mult decât atât, pentru a preîntâmpina formularea cu rea-credință a unor asemenea cereri și pentru a garanta repararea eventualelor prejudicii ce s-ar cauza creditorului prin suspendarea nejustă a executării silite, textul de lege prevede că debitorul-contestator poate fi obligat la plata unei cauțiuni, această sumă de bani fiind consemnată la dispoziția instanței. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că suspendarea executării silite este reglementată de lege ca o posibilitate lăsată la aprecierea instanței, de natură să confere eficacitate unui alt mijloc procesual, și anume contestației la executare. Astfel, departe de a se constitui într-un mijloc fix de prejudiciere a drepturilor creditorului, contestația la executare și suspendarea executării silite au în vedere acele posibile cazuri în care executarea silită sau titlul în baza căruia are loc aceasta nu sunt conforme legii. Alin. 1 al art. 403 trebuie privit în contextul reglementării unitare, reglementare concepută cu respectarea prevederilor constituționale referitoare la realizarea drepturilor în justiție. Astfel, din perspectiva creditorului, reglementarea în ansamblul său conferă o serie de garanții menite să împiedice transformarea suspendării executării silite într-un instrument de prejudiciere a intereselor creditorului. Este vorba, în primul rând, de procedura contradictorie în care se soluționează cererea de suspendare, în cadrul căreia creditorul are posibilitatea de a susține opoziția față de asemenea cerere. Pe de altă parte, obligativitatea depunerii unei cauțiuni a fost instituită ca o garanție în favoarea creditorului, pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendării executării silite și care are și funcția de a preveni exercitarea abuzivă a unor drepturi procesuale și tergiversarea executării unor obligații constatate prin titlu executoriu. În al treilea rând, hotărârea de suspendare aparține numai instanțelor judecătorești, care, în funcție de probe și apărări, va decide asupra temeiniciei cererii. Totodată, trebuie subliniat că suspendarea executării silite este o măsură cu caracter provizoriu, care durează până la soluționarea contestației la executare, iar nu sine die. Totodată, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, asupra cererii de suspendare instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat și, ca urmare, se realizează atât exercitarea neîngrădită a drepturilor procesuale ale părților, cât și controlul jurisdicțional al soluției pronunțate cu privire la cererea de suspendare. În concluzie, reglementarea în discuție, în ansamblul ei, asigură un tratament egal, de natură să garanteze, pe de-o parte, realizarea drepturilor creditorilor și, prin aceasta, respectarea dreptului lor de proprietate, în sensul art. 44 din Constituție, iar pe de altă parte, și protecția debitorilor, când aceasta apare justificată. Nu este încălcat nici art. 135 din Constituție, care consacră principiul economiei de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență, dat fiind că prevederile legale în discuție creează premisele respectării principiului concurenței, atât prin prerogativele oferite instanței de judecată, cât și prin garanțiile conferite creditorilor. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă nu încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii, întrucât prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă se aplică tuturor celor aflați în ipoteza normei legale, și anume tuturor persoanelor titulare ale dreptului de proprietate privată, care introduc contestație la executare și solicită suspendarea executării, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare. Arată că în același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 289/2004. În ceea ce privește criticile referitoare la încălcarea art. 44 și 136 din Constituție, apreciază că nici acestea nu sunt întemeiate, întrucât procedura contestației la executare asigură garanții suficiente pentru protecția dreptului de proprietate al tuturor părților implicate în proces, acestea având posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestației la executare și desființării titlului executoriu sau a executării însăși, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare, așa cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 227/2004. În final, apreciază că dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt norme de procedură și reprezintă opțiuni ale legiuitorului, în deplină conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, modificate prin art. I pct. 156 din Ordonanța Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, dispoziții potrivit cărora: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel." Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și ale art. 135 alin. (1) din Constituție, care au următorul conținut: - Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."; - Art. 44 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."; - Art. 135 alin. (1): "Economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență." Analizând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că dispozițiile legale criticate constituie norme de procedură, potrivit cărora, în cadrul soluționării contestației la executare, instanța poate suspenda executarea, dar numai cu condiția depunerii unei cauțiuni. Conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege" și, ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, însă, bineînțeles, cu respectarea celorlalte principii și dispoziții constituționale. În ceea ce privește susținerile autorului excepției, în sensul că dispozițiile legale criticate instituie o inegalitate între creditori și debitori, Curtea constată că acestea nu pot fi primite, întrucât principiul egalității în fața legii, consacrat constituțional prin art. 16 alin. (1), presupune aplicarea aceluiași tratament juridic unor situații juridice egale, or, creditorii și debitorii, în cadrul unor litigii privind executarea silită, nu au aceeași situație juridică. Totodată, Curtea reține că posibilitatea lăsată la aprecierea instanței de a suspenda executarea cu condiția depunerii unei cauțiuni nu încalcă dreptul de proprietate al creditorului și, ca atare, nu contravine prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituție. Susținerile autorului excepției în sensul că dispozițiile legale criticate prevăd o posibilitate arbitrară de suspendare a executării, fără o cauțiune, fapt de natură a aduce o gravă atingere dreptului de creanță, sunt neîntemeiate, întrucât art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede posibilitatea instanței de judecată de a suspenda executarea, dar numai cu condiția depunerii unei cauțiuni în cuantumul fixat. Astfel, condiționarea suspendării executării silite de depunerea unei cauțiuni se impune pentru prevenirea exercitării abuzive a dreptului de a cere suspendarea executării, precum și pentru protejarea intereselor creditorilor, legate de executarea creanțelor lor stabilite prin titluri executorii. Ca atare, nu se poate susține că prin dispozițiile legale criticate se prejudiciază drepturile creditorului, întrucât reglementarea executării silite, în ansamblul său, conferă o serie de garanții menite să conducă la respectarea intereselor creditorului, cum ar fi posibilitatea formulării opoziției la cererea de suspendare a executării silite, obligativitatea depunerii unei cauțiuni în cazul suspendării executării silite, precum și posibilitatea atacării cu recurs a încheierii prin care se suspendă executarea silită. Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 135 alin. (1) din Constituție, care consacră principiul economiei de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență, Curtea constată că nici această critică nu este întemeiată. Suspendarea executării silite este o măsură cu caracter provizoriu, care durează până la soluționarea contestației la executare, iar nu sine die, așa cum în mod eronat susține autorul excepției. Pe de altă parte, dispozițiile legale criticate nu dau, așa cum susține autorul excepției, posibilitatea unui comerciant să-și amâne obligația care rezultă dintr-o hotărâre judecătorească, fapt ce ar contraveni art. 135 din Constituție, ci prevăd posibilitatea instanței de a suspenda executarea numai cu condiția depunerii unei cauțiuni. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Mercur" - S.A. din Ploiești în Dosarul nr. 16.606/2004 al Judecătoriei Ploiești. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2005. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean