DECIZIE nr. 195/2005

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Aurelia Popa - procuror Irina Loredana Lăpădat - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepție ridicată de prefectul județului Iași în Dosarul nr. 9.569/2004 al Judecătoriei Iași. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29 martie 2005, în prezența reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12 aprilie 2005. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 29 septembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 9.569/2004, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepție ridicată de prefectul județului Iași. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție. Se arată că neacordarea de terenuri în compensare foștilor proprietari ale căror terenuri au fost preluate de stat creează o discriminare între aceștia din urmă și proprietarii terenurilor preluate de fostele cooperative agricole de producție, care beneficiază de o astfel de compensare, în condițiile art. 24 alin. (2) din Legea fondului funciar. Se mai susține că încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor se realizează și prin discriminarea creată între foștii proprietari ai terenurilor preluate de stat, ce nu se restituie acestora deoarece sunt afectate de lucrări de interes public ("detalii de sistematizare"), pe de o parte, și foștii proprietari ai unor astfel de terenuri preluate de stat, care beneficiază de restituirea în natură a acestora, pe de altă parte, întrucât sunt libere de orice construcții și neafectate de lucrări de investiții. De asemenea, este invocată și încălcarea dispozițiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, care statuează asupra garantării și ocrotirii proprietății private în mod egal de lege, indiferent de titular, dat fiind că foștii proprietari ai terenurilor din intravilan, terenuri ce sunt afectate de lucrări de investiții, nu beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestora, în condițiile în care legea nu prevede nici posibilitatea atribuirii de terenuri în compensare. Judecătoria Iași consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. în acest sens se arată că textul de lege criticat se referă, pe de o parte, la terenurile afectate de construcții sau detalii de sistematizare, de interes public local sau național, ce fac parte din proprietatea publică a statului și nu pot fi retrocedate. Pe de altă parte, textul de lege criticat are în vedere și terenurile fără construcții, ce nu sunt de uz sau de interes public și aparțin proprietății private a statului, astfel încât sunt supuse dispozițiilor de drept comun. Se mai arată că terenurile la care face referire art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 au un regim juridic diferit de cel reglementat de art. 24 alin. (2) din același act normativ, deoarece "proprietatea cooperatistă este distinctă de proprietatea de stat". Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 16 din Constituție, se arată că, în sensul jurisprudenței constante a Curții Constituționale, înfrângerea principiului egalității și nediscriminării intervine atunci când se aplică un tratament juridic diferențiat unor situații egale, fără a exista o motivare obiectivă și rațională. Or, în speță, situația foștilor proprietari ai terenurilor din intravilan, afectate de lucrări de investiții și care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes public, este diferită de cea a foștilor proprietari ai terenurilor situate în intravilan, care au fost atribuite de către cooperativele agricole de producție persoanelor îndreptățite, pentru construcții de locuințe și anexe gospodărești. De asemenea, se mai arată, invocându-se jurisprudența Curții Constituționale, că, pe de o parte, măsurile reparatorii instituite prin Legea nr. 18/1991 au la bază exercitarea dreptului pe care legiuitorul îl are de a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută și, pe de altă parte, fiind adoptate în interesul foștilor proprietari, ele reprezintă o aplicare a dispozițiilor cuprinse în art. 44 din Constituție. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. Astfel, se arată că nu poate fi reținută încălcarea art. 44 din Constituție, deoarece dispozițiile constituționale privind garantarea și ocrotirea proprietății se aplică numai după constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate. Se invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale. În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituție, aceasta nu poate fi reținută, deoarece prevederile legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor fizice aflate în situația prevăzută de ipoteza normei juridice, fără a constitui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998. Prevederile legale criticate au următorul cuprins: - Art. 36 alin. (5): "Terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozițiilor Decretului nr. 712/1966 și a altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere." În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 16 și ale art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, al căror conținut este următorul: - Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități.

(4) În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii care îndeplinesc cerințele legii organice au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale.";

- Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privată este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.

" Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele: Textul de lege criticat prevede restituirea către foștii proprietari sau către moștenitorii acestora, la cerere, a terenurilor fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, potrivit legii, din intravilanul localităților. Autorul excepției susține neconstituționalitatea acestui text de lege prin raportare la dispozițiile constituționale ale art. 16 și ale art. 44 alin. (1) teza întâi, arătând că legiuitorul a prevăzut posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate numai în cazul în care terenul este liber de construcții și neafectat de lucrări de investiții, în caz contrar nefiind prevăzută acordarea de terenuri în compensare sau de despăgubiri. În acest sens autorul excepției arată că prevederile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 creează o dublă discriminare, pe de o parte, între proprietarii terenurilor preluate de stat și proprietarii terenurilor preluate de fostele cooperative agricole de producție, care beneficiază de o astfel de compensare, în condițiile art. 24 alin. (2) din Legea fondului funciar. Pe de altă parte, în opinia autorului excepției, textul este discriminatoriu și prin lipsa reglementării acordării de despăgubiri sau atribuirii de terenuri în compensare, în cazul în care acestea nu pot fi restituite în natură, deoarece sunt afectate de lucrări de investiții aprobate potrivit legii. Analizând aceste susțineri, Curtea constată că autorul excepției invocă neconstituționalitatea textului de lege criticat, prin lipsa reglementării pentru foștii proprietari ai terenurilor preluate de stat de a beneficia de terenuri în compensare sau de despăgubiri, în cazul în care dreptul lor de proprietate nu mai poate fi reconstituit pe vechiul amplasament, deoarece este afectat de construcții sau de lucrări de interes public. Prin urmare, critica de neconstituționalitate vizează în fapt o omisiune de reglementare și nu poate fi reținută. în acest sens jurisprudența Curții Constituționale este constantă. Prin numeroase decizii, de exemplu Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995, sau Decizia nr. 27 din 12 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, Curtea, statuând asupra limitelor competenței sale, a reținut că "nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite" și nici "nu-și poate asuma rolul de a crea, abroga sau de a modifica o normă juridică". De asemenea, este de observat că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992: "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", astfel încât prevederile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 nu pot fi supuse controlului de constituționalitate sub aspectul omisiunii de reglementare, excepția urmând a fi respinsă ca inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 36 alin. (5) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepție ridicată de prefectul județului Iași în Dosarul nr. 9.569/2004 al Judecătoriei Iași. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 12 aprilie 2005. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Irina Loredana Lăpădat ______________