DECIZIE nr. 534/2004

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Ion Tiucă - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. 1 lit. f) și ale art. 127 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, excepție ridicată de Sergiu Lupașcu în Dosarul nr. 2/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători. La apelul nominal răspunde autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției arată că textele legale criticate au fost abrogate, iar noile reglementări nu au preluat soluția legislativă anterioară. Această situație, în optica autorului excepției, demonstrează că legiuitorul a modificat soluția legislativă inițială având în vedere neconstituționalitatea acesteia. Prin urmare, se solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât reglementările legale criticate au fost abrogate, noul text legal în materie nepreluând soluția legislativă anterioară. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 26 aprilie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 2/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. 1 lit. f) și ale art. 127 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, excepție ridicată de Sergiu Lupașcu. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în memoriul depus la instanță la 27 ianuarie 2004, că dispozițiile art. 88 alin. 1 lit. f) și ale art. 127 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (1), ale art. 16 alin. (1), ale art. 124 alin. (2) și (3), ale art. 126 alin. (1), ale art. 133 alin. (2) lit. a) teza a doua, precum și celor ale art. 134 alin. (2). Autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (1), întrucât noțiunea de "stat de drept" implică între altele "exercitarea funcției de jurisdicție a statului prin judecători imparțiali și independenți care se supun numai legii". Se apreciază că activitatea de judecată "se înfăptuiește în numele legii exclusiv de către [

] judecători, întrucât doar cu privire la aceștia se proclamă prin art. 124 alin. (3) [din Constituție] că sunt independenți și se supun numai legii", altor persoane neputându-se atribui puterea de judecată. De asemenea, se consideră că participarea cu vot deliberativ a procurorilor la judecarea cauzelor care au ca obiect abateri disciplinare ale judecătorilor este contrară principiului imparțialității justiției, iar "procurorii nu prezintă garanțiile de independență stabilite prin Constituție în cazul judecătorilor", ceea ce "afectează însăși independența justiției". Ulterior, la data de 26 aprilie 2004, într-un alt memoriu depus la instanță, intitulat "Completări la motivarea excepției de neconstituționalitate", modificându-și susținerile, autorul excepției consideră că prevederile criticate contravin textului constituțional al art. 16 alin. (1), întrucât, având în vedere faptul că atât judecătorii, cât și procurorii au calitatea de magistrați, se impune ca "acțiunile izvorâte din raporturi juridice identice să fie soluționate după proceduri și competențe identice". Din această perspectivă, autorul excepției conchide: "competența soluționării acțiunii disciplinare îndreptate atât împotriva judecătorilor, cât și a procurorilor ar trebui să revină unui consiliu de disciplină mixt format din reprezentanți aparținând ambelor categorii de magistrați". De asemenea, se mai arată că, dacă, totuși, se consideră că cele două categorii de magistrați din punct de vedere al statutului lor sunt diferite, competența privitoare la acțiunea disciplinară îndreptată împotriva acestora trebuie să revină unor consilii de disciplină alcătuite exclusiv numai din judecători, respectiv procurori. De asemenea, autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile criticate contravin art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 a fost solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 88 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 92/1992 este neîntemeiată, iar în ceea ce privește dispozițiile art. 127 alin. 1 din aceeași lege, critica de neconstituționalitate este inadmisibilă. Guvernul susține că, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 133 alin. (2) și ale art. 134 alin. (2), textul art. 88 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 92/1992 "este aparent neconstituțional, însă examinarea acestuia trebuie făcută numai prin coroborare cu dispozițiile art. 155 alin. (2) din Constituția republicată, potrivit cărora «Instituțiile prevăzute de Constituție, existente la data intrării în vigoare a legii de revizuire, rămân în funcțiune până la constituirea celor noi»", ceea ce "înlătură, fără echivoc, critica de neconstituționalitate adusă". Totodată se apreciază că, potrivit art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, devenit, după republicarea acestei legi, art. 29 alin. (1) și (6), critica de neconstituționalitate adusă art. 127 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 este inadmisibilă, întrucât acest text reglementează componența comisiei de disciplină a Ministerului Public și, prin urmare, "nu are aplicare în soluționarea cauzei, care privește contestarea sancțiunii disciplinare aplicate de Consiliul Superior al Magistraturii unui judecător". Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 88 alin. 1 lit. f) și ale art. 127 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească este întemeiată. Avocatul Poporului susține că rolul Consiliului Superior al Magistraturii de consiliu de disciplină al judecătorilor este "neconform cu cel de «instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor», prevăzut de art. 134 alin. (2) din Constituție", iar în consecință, "dispozițiile art. 127 din Legea nr. 92/1992 sunt și ele neconforme cu Constituția". Totodată se arată că nici dispozițiile art. 87 privind compunerea Consiliului Superior al Magistraturii din Legea nr. 92/1992 nu corespund prevederilor constituționale ale art. 133, "motiv pentru care acest organism nu își poate exercita rolul prevăzut de art. 88 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 92/1992 ", iar în aceste condiții "dispozițiile art. 88 alin. 1 lit. f) și art. 127 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 devin neconforme și cu prevederile art. 126 alin. (1) și 124 alin. (3) din Constituție". În ceea ce privește "faptul că o lege de modificare și completare a Legii nr. 92/1992 întârzie să fie adoptată în acord cu noile dispoziții constituționale, [se] impune aplicarea directă a prevederilor art. 133 și 134 din Constituție, evitându-se astfel crearea unui vid legislativ". Se mai arată că textele constituționale ale art. 1 și 16 nu au relevanță în cauză. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, îl constituie dispozițiile art. 88 alin. 1 lit. f), precum și ale art. 127 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările și completările ulterioare. Ulterior sesizării Curții Constituționale, întregul titlu V privind Consiliul Superior al Magistraturii ( art. 86-90) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească a fost abrogat expres prin art. 72 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 2 iulie 2004 și intrată în vigoare la data de 30 septembrie 2004. Prevederile art. 88 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 92/1992 nu au fost preluate în noua reglementare legislativă, care a modificat radical compunerea Consiliului Superior al Magistraturii și modul de realizare a rolului său de instanță disciplinară pentru magistrați. Astfel, potrivit art. 4 lit. a) din Legea nr. 317/2004: "Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:

a) 9 judecători și 5 procurori, aleși în adunările generale ale magistraților, care compun cele două secții ale Consiliului, una pentru judecători și una pentru procurori". De asemenea, potrivit prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii:

"Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește, prin secțiile sale, rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor, pentru faptele prevăzute în Legea privind statutul magistraților nr. 303/2004, precum și pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență de către aceștia, dacă fapta nu constituie infracțiune." În ceea ce privește dispozițiile art. 127 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, acestea au fost abrogate expres prin art. 107 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004 și intrată în vigoare la data de 27 septembrie 2004. Titlul IV, privind răspunderea magistraților, al acestei legi nu a preluat soluția legislativă anterioară, aceasta prevăzând la art. 99 că "Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 98 se aplică de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii sale organice". Textele constituționale invocate de autorul excepției de neconstituționalitate în susținerea acesteia sunt art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 124 alin. (2) și (3), art. 126 alin. (1), art. 133 alin. (2) lit. a) teza a doua, precum și art. 134 alin. (2). Autorul excepției a invocat în mod greșit dispozițiile art. 1 alin. (1) din Constituție, în realitate, din motivarea excepției rezultă că acesta s-a referit la cele ale alin. (3) al art. 1. Aceste dispoziții constituționale au următorul cuprins: - Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate."; - Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."; - Art. 124 alin. (2) și (3): "(2) Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

(3) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.";

- Art. 126 alin. (1): "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege."; - Art. 133 alin. (2) lit. a) teza a doua: "(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:

a) 14 sunt aleși în adunările generale ale magistraților și validați de Senat; aceștia fac parte din două secții, una pentru judecători și una pentru procurori; prima secție este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori.";

- Art. 134 alin. (2): "Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. În aceste situații,

ministrul justiției, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție și procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu au drept de vot." Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține că, în esență, critica de neconstituționalitate constă, în prima variantă a motivării, în susținerea că soluționarea acțiunii disciplinare îndreptate împotriva judecătorilor intră în competența Consiliului Superior al Magistraturii, compus atât din judecători, cât și din procurori, aceasta încălcând prevederile art. 1 alin. (3), ale art. 124 alin. (2) și (3), ale art. 126 alin. (1), ale art. 133 alin. (2) lit. a) teza a doua, precum și ale art. 134 alin. (2). În a doua variantă a motivării, se arată că, deși atât judecătorii, cât și procurorii au calitatea de magistrați, competența de soluționare a acțiunii disciplinare îndreptate împotriva celor din urmă aparține unei comisii de disciplină formate exclusiv din procurori, iar în ceea ce îi privește pe judecători, această acțiune este soluționată chiar de Consiliul Superior al Magistraturii, care are în compunere atât judecători, cât și procurori, ceea ce contravine principiului egalității prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție; din această perspectivă, autorul excepției consideră că soluționarea acțiunii disciplinare îndreptate atât împotriva judecătorilor, cât și a procurorilor fie ar trebui să revină unui consiliu de disciplină mixt format din reprezentanți aparținând ambelor categorii de magistrați, fie "acțiunea disciplinară exercitată împotriva procurorilor va trebui soluționată de către un consiliu de disciplină având în compunere numai procurori", iar "acțiunea disciplinară exercitată împotriva judecătorilor va trebui soluționată de către un consiliu de disciplină având în compunere în exclusivitate judecători". Curtea constată că dispozițiile legale criticate pentru neconstituționalitate nu mai sunt în vigoare, Legea nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii și Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților abrogându-le și reglementând, conform dispozițiilor Constituției revizuite, organizarea pe două secții a acestui consiliu - una pentru judecători și una pentru procurori, acestea îndeplinind rolul de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor, respectiv a procurorilor. În conformitate cu dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituție, numai legile și ordonanțele în vigoare pot forma obiect al controlului de constituționalitate. În consecință, Curtea reține că în cauză devin incidente dispozițiile art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora controlul de constituționalitate exercitat de Curte nu poate avea ca obiect decât legi sau ordonanțe ori dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare la momentul exercitării acestuia, în caz contrar excepția fiind inadmisibilă. Având în vedere că, în cauză, abrogarea textului de lege criticat pentru neconstituționalitate a intervenit după sesizarea Curții Constituționale, excepția urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 alin. 1 lit. f) și ale art. 127 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, excepție ridicată de Sergiu Lupașcu în Dosarul nr. 2/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 9 judecători. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 7 decembrie 2004. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Benke Karoly