DECIZIE nr. 418/2006

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^3 alin. 1 lit. a) din Codul penal, excepție ridicată de Petcu Partenie în Dosarul nr. 499/M

F/2005 al Curții de Apel Galați - Secția de minori și familie. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie și apreciind că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 20 ianuarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 499/M

F/2005, Curtea de Apel Galați - Secția de minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^3 alin. 1 lit. a) din Codul penal, excepție ridicată de Petcu Partenie în dosarul menționat. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul de lege criticat încalcă dispozițiile cuprinse în art. 16 și 17 din Constituție, deoarece în situația în care inculpatul are domiciliul în străinătate acesta se află în imposibilitate de a se prezenta, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanță. Curtea de Apel Galați - Secția de minori și familie, exprimându-și opinia asupra excepției, apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^3 alin. 1 lit. a) din Codul penal, față de art. 16 și 17 din Constituție, este neîntemeiată. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatul Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 86^3 alin. 1 lit. a) din Codul penal, având următorul cuprins: "Pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanță;".

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1), potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", și în art. 17, conform cărora "Cetățenii români se bucură în străinătate de protecția statului român și trebuie să-și îndeplinească obligațiile, cu excepția acelora ce nu sunt compatibile cu absența lor din țară". Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 338 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 12 august 2005, Curtea a statuat că legiuitorul a reglementat posibilitatea pentru instanța de judecată de a dispune, motivat, ca pedeapsa să se execute în alt mod decât cel care este propriu naturii acesteia, iar dacă sunt îndeplinite anumite condiții prevăzute de lege, să dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Acest mijloc de individualizare a pedepsei închisorii constă în suspendarea executării pedepsei pe o anumită perioadă de timp, denumită "termen de încercare", pe durata căruia condamnatul este supus unor măsuri de supraveghere și cerinței de a respecta obligațiile stabilite de instanța de judecată. Măsurile de supraveghere care se iau față de condamnat pe durata termenului de încercare sunt menite să asigure un control permanent asupra conduitei acestuia. Dacă cel condamnat nu îndeplinește măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligațiile stabilite de instanță, aceasta poate să revoce suspendarea executării pedepsei, dispunând executarea în întregime a pedepsei, sau să prelungească termenul de încercare cu cel mult 3 ani. Prin dispozițiile art. 86^3 alin. 1 lit. a) din Codul penal s-a reglementat una dintre măsurile de supraveghere la care trebuie să se supună condamnatul pe durata termenului de încercare, și anume aceea de a se prezenta, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la alte organe stabilite de instanță. Stabilirea în acest mod a obligațiilor condamnatului nu este de natură să aducă atingere prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece nu implică un tratament juridic diferențiat față de persoane aflate în aceeași situație juridică. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele cuprinse în decizia menționată își mențin valabilitatea și în cauza de față. Cât privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 86^3 alin. 1 lit. a) din Codul penal, față de art. 17 din Legea fundamentală, dispozițiile legale criticate nu aduc nicio atingere prevederilor constituționale, deoarece luarea unor măsuri de supraveghere a condamnatului-cetățean român nu echivalează sub niciun aspect cu nerespectarea de către statul român a obligației de a asigura protecția cetățenilor săi în străinătate. Bucurându-se de protecția statului român, cetățeanul român care se află în afara frontierelor trebuie însă să își îndeplinească obligațiile ce îi revin potrivit legilor române. Astfel de obligații sunt și cele prevăzute de art. 86^3 alin. 1 lit. a) din Codul penal, care trebuie respectate de condamnat. Față de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 86^3 alin. 1 lit. a) din Codul penal, excepție ridicată de Petcu Partenie în Dosarul nr. 499/M

F/2005 al Curții de Apel Galați - Secția de minori și familie. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 25 mai 2006. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Florentina Geangu