DECIZIE nr. 789/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la rețelele publice de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vodafone România" - S.A. din București în Dosarul nr. 4.121/2004 (nr. vechi 29.082/2/2004) al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, avocat Simona Neagu. Partea Autoritatea Națională pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației este reprezentată de Cătălina Maria Mihăilescu, șef al Serviciului contencios, executări și acte interne. Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Simona Neagu solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, dezvoltând argumentele expuse în motivarea acesteia. Depune note scrise în susținere. Reprezentantul Autorității Naționale pentru Reglementare în Comunicații și Tehnologia Informației solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale în materie. Depune note scrise. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituționale. Invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 9 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.121/2004 (nr. vechi 29.082/2/2004), Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit a) din Ordonanța Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la rețelele publice de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vodafone România" - S.A. din București. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 23 alin. (11), întrucât creează posibilitatea sancționării unui agent economic în baza unei prezumții de vinovăție "cu privire la o faptă viitoare". Acest lucru echivalează în opinia autoarei excepției cu "angajarea unei răspunderi administrative independent de vinovăția persoanei sancționate", or, imposibilitatea angajării unei răspunderi obiective a fost statuată și de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, ca de exemplu Decizia nr. 161/1998 și Decizia nr. 150/2001. Împrejurarea că pe parcursul litigiului, susține autoarea excepției, obligația de plată curge în continuare, fiind de natură a intimida operatorii și a-i determina indirect să renunțe la contestarea amenzilor, echivalează cu o limitare a accesului la justiție. În ce privește încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție, se susține că "principiul dreptății și al demnității impune într-un stat de drept păstrarea sancțiunilor și pedepselor în limite proporționale cu gravitatea faptei pentru a nu le transforma în mijloace de intimidare". De aceea, textul criticat este în contradicție cu această dispoziție constituțională, pentru că "permite ca amenda aplicată să curgă până la executarea efectivă a obligației, fără nicio limită superioară, creându-se premisele acumulării de sume exorbitante, disproporționate față de pericolul social concret al neîndeplinirii acestei obligații, de natură a pune în pericol continuarea activității agentului economic". Autoarea excepției mai susține că lipsa criteriilor privind limitarea amenzii totale aplicate creează premisele diminuării patrimoniului societății, contravenind astfel principiului constituțional al inviolabilității proprietății private. Și, în fine, prevederile de lege criticate contravin și art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, întrucât obligația constituțională asumată potrivit acestui text "presupune și asigurarea proporționalității sancțiunilor cu gravitatea faptei, fără a pune în pericol existența persoanei sau a patrimoniului acesteia". Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile art. 23 alin. (11) din Constituție nu au incidență în cauză. În ce privește celelalte dispoziții constituționale invocate a fi încălcate, arată că libertatea comerțului nu poate fi asigurată decât prin impunerea unui climat de disciplină economică la care agenții economici trebuie să se conformeze. În consecință, legiuitorul are competența de a stabili sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea regulilor stabilite. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul arată că dispozițiile art. 23 alin. (11) din Constituție nu sunt incidente în cauză. În ce privește încălcarea art. 21 din Legea fundamentală, consideră că norma criticată nu conține nicio prevedere de natură să ducă la concluzia că ar împiedica liberul acces la justiție. De altfel, de vreme ce partea interesată se află chiar în cadrul unui proces, accesul liber la justiție este pe deplin asigurat. În ce privește celelalte dispoziții constituționale pretins a fi încălcate, se arată că sancționarea cu amendă pentru neîndeplinirea unor obligații de către operatorii de rețele de comunicații electronice dă expresie preocupării statului de a proteja interesele naționale și de a descuraja comportamentul contrar acestor interese, fără a aduce atingere principiilor proclamate de Legea fundamentală. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că sancționarea cu amendă administrativă a operatorilor care furnizează autorității de reglementare în comunicații date incomplete și incorecte reprezintă o opțiune a legiuitorului ce dă expresie preocupării statului pentru libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la rețelele publice de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 527/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 14 august 2002. Ulterior sesizării, acest text a fost modificat prin art. I pct. 22 din Legea nr. 133/2007 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 70/2006 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul comunicațiilor electronice și al serviciilor poștale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 24 mai 2007. Curtea constată că aceste prevederi, în noua lor redactare, păstrează soluția legislativă criticată de autorul excepției. Textele criticate au următorul conținut: - Art. 19 alin. (1) lit. a): "(1) Autoritatea de reglementare poate obliga, prin decizie, operatorii la plata unor amenzi administrative în sumă de până la 30.000.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, calculată de la data stabilită prin decizie, pentru a-i determina:

a) să furnizeze în mod complet și corect, în conformitate cu solicitarea scrisă a autorității de reglementare, informațiile care le-au fost cerute conform prevederilor art. 11 alin. (3) sau ale art. 13 alin. (3);".

Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt: art. 1 alin. (3) - Statul român, art. 21 alin. (1) și (2) referitor la accesul liber la justiție, art. 23 alin. (11) cu privire la prezumția de nevinovăție, art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la obligațiile statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție și art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietății private. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează. 1. În ce privește susținerile potrivit cărora textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție, Curtea constată că acestea nu au temei deoarece, potrivit art. 20 alin. (6) din ordonanța criticată, orice decizie a autorității de reglementare poate fi atacată în contencios administrativ, în condițiile legii. 2. Cu privire la invocarea încălcării principiului constituțional al prezumției de nevinovăție, înscris în art. 23 alin. (11) din Constituție, Curtea, în jurisprudența sa, ca de exemplu Decizia nr. 249 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 27 noiembrie 1997, a statuat că: "Acest principiu nu poate fi însă desprins de contextul său constituțional. Or, prezumția de nevinovăție este reglementată în legătură cu libertatea individuală a persoanei, privind reținerea, arestarea și soluționarea procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare." Textul art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 34/2002 nu vizează situații care să aducă atingere libertății individuale, ci instituie o sancțiune specifică de drept administrativ, împotriva căreia este deschisă calea accesului liber la justiție. 3. Textul de lege criticat nu contravine nici art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție, deoarece libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție nu pot fi asigurate decât prin impunerea unui climat de disciplină economică la care agenții economici trebuie să se conformeze și, în consecință, legiuitorul are competența de a stabili sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea regulilor stabilite. 4. Și, în fine, art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 34/2002 nu contravine dispozițiilor art. 136 alin. (5) din Constituție. Potrivit jurisprudenței Curții, este de principiu că aplicarea măsurilor prevăzute de lege împotriva celor care nu își respectă obligațiile legale sau contractuale nu contravine normelor constituționale privind protecția proprietății private De altfel, asupra constituționalității prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 34/2002, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (4), art. 24 și 126 din Constituție, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 160 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 27 martie 2006. În această decizie, Curtea a reținut că posibilitatea unei autorități a administrației publice de a aplica sancțiuni administrative nu contravine dispozițiilor constituționale, reprezentând o atribuție ce ține de activitatea autorității respective. Rațiunea reglementării are în vedere modalitatea de constrângere a operatorilor de rețele de comunicații electronice de a respecta cadrul legislativ în care această autoritate are responsabilități. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 34/2002 privind accesul la rețelele publice de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora, excepție ridicată de Societatea Comercială "Vodafone România" - S.A. din București în Dosarul nr. 4.121/2004 (nr. vechi 29.082/2/2004) al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Maria Bratu