DECIZIE nr. 854/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepție ridicată de Mesrobyan Armen în Dosarul nr. 910/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează faptul că partea Oficiul Român pentru Imigrări a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, apreciind că nu se impune schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 12 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 910/302/2007, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepție ridicată de Mesrobyan Armen într-o cauză civilă având ca obiect plângerea formulată de acesta împotriva hotărârii prin care Oficiului Național pentru Refugiați (actualul Oficiu Român pentru Imigrări) i-a respins cererea de acordare a statutului de refugiat sau de obținere a protecției subsidiare. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prin regula instituită de art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 se creează o situație inechitabilă între solicitantul de azil și Oficiul Național pentru Refugiați, întrucât, la momentul pronunțării soluției instanței, solicitantul de azil nu cunoaște ce motive a reținut instanța de judecată pentru acordarea statutului de refugiat. În acest fel, el este obligat să declare recurs indiferent de soluția instanței de fond, numai pentru a nu pierde acest drept. În schimb, Oficiul Național pentru Refugiați va declara recurs numai atunci când soluția pronunțată de instanța de fond îi este nefavorabilă. Regulile procedurale speciale referitoare la termenul de exercitare a recursului de către solicitantul statutului de refugiat sunt în defavoarea acestuia. Prin urmare, lipsa solicitantului la momentul pronunțării hotărârii instanței de fond, chiar dintr-o cauză obiectivă, neimputabilă lui, îl împiedică să folosească singura cale de atac prevăzută de lege. Judecătoria Sectorului 5 București consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile Legii nr. 122/2006 fiind în concordanță cu prevederile constituționale și cu cele ale convenției invocate, așa cum a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul, referindu-se la jurisprudența constantă în materie a Curții Constituționale, apreciază că aspectele deja statuate sunt valabile și în prezenta cauză, motiv pentru care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Avocatul Poporului consideră că "posibilitatea de declarare a recursului în termen de 5 zile de la pronunțare nu este de natură a afecta dreptul părților la un proces echitabil, având în vedere specificul de reglementare a procedurii acordării azilului în România". Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. Ca urmare a dispozițiilor art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007 privind înființarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorității pentru străini și a Oficiului Național pentru Refugiați, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007, potrivit cărora, "În cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagmele «Autoritatea pentru Străini» și «Oficiul Național pentru Refugiați» se înlocuiesc, în mod corespunzător, cu sintagma «Oficiul Român pentru Imigrări»", dispozițiile de lege criticate au următorul conținut: Art. 66 alin. (1): "(1) Împotriva hotărârii instanței contestatarul sau Oficiul Român pentru Imigrări poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunțare." În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție - referitor la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil - și celor ale art. 16 alin. 1 și 2 din Convenția privind Statutul refugiaților - Geneva, 1951, la care România a aderat prin Legea nr. 46/1991, referitoare la "Dreptul de a sta în justiție", prin raportare la următoarele prevederi din Constituție: art. 11 alin. (1) și (2) - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 18 alin. (2) - Dreptul de azil și art. 20 alin. (2) - Tratatele internaționale privind drepturile omului. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că dispozițiile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România au mai fost supuse controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională. Astfel, prin Decizia nr. 898 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 23 ianuarie 2007, Decizia nr. 117 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 12 martie 2007, și Decizia nr. 286 din 22 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007, Curtea a constatat că aceste dispoziții de lege sunt constituționale pentru argumentele acolo reținute. Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepție ridicată de Mesrobyan Armen în Dosarul nr. 910/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 9 octombrie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu