DECIZIE nr. 777/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Marinela Mincă - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Vasile Nistor în Dosarul nr. 8.458/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. La apelul nominal răspunde autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Având cuvântul, Vasile Nistor solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată și depune la dosarul cauzei note de ședință în acest sens. Ministerul Public, arătând că textul de lege ce face obiectul excepției este criticat din perspectiva caracterului său incomplet, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Invocă și jurisprudența constantă a Curții Constituționale în materie, cu privire la care arată că își menține valabilitatea și în prezenta cauză. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 26 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 8.458/2/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Vasile Nistor în dosarul menționat. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că art. 278^1 din Codul de procedură penală, în actuala reglementare, nu oferă părții interesate posibilitatea de a contesta în fața judecătorului, pe lângă soluțiile de netrimitere în judecată dispuse de procuror, și alte acte, cum ar fi soluțiile de declinare a competenței privind cercetarea penală a inculpaților în faza actelor premergătoare. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat reprezintă o concretizare a dispozițiilor constituționale privind accesul liber la justiție. Se apreciază că "întreaga procedură de soluționare a plângerii împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, prevăzută de art. 278^1 din Codul de procedură penală se desfășoară în limitele stabilite de dispozițiile constituționale." În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale, ale cărei considerente sunt, în opinia sa, valabile și în prezenta cauză. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. În ceea ce privește obiectul excepției, Curtea constată că, deși a fost sesizată de către instanța de judecată cu excepția de neconstituționalitate a art. 278^1 din Codul de procedură penală în integralitatea sa, criticile formulate în motivarea excepției vizează numai alin. 1 al aceluiași articol, care stabilește sfera actelor procurorului împotriva cărora se poate face plângere la instanța de judecată. Prin urmare, prin prezenta decizie, Curtea urmează să se pronunțe numai asupra constituționalității dispozițiilor alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "După respingerea plângerii făcute conform art. 275278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu." Se susține că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 21 - Accesul liber la justiție și ale art. 24 - Dreptul la apărare, în măsura în care închid calea persoanei, nemulțumită de soluția dată plângerii sale de către procuror, de a se adresa justiției. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că dispozițiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală au fost supuse, în numeroase rânduri, controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 411 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 9 noiembrie 2004, Decizia nr. 27 din 25 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 22 februarie 2005, și Decizia nr. 328 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 4 mai 2007, Curtea a statuat că aceste dispoziții legale sunt constituționale, pentru motivele acolo reținute. Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția pronunțată în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Vasile Nistor în Dosarul nr. 8.458/2/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Marieta Safta