DECIZIE nr. 612/2007

DECIZIE nr. 612 din 20 iunie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe

Intrare în vigoare 28 august 2007

Ion Predescu - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Antonia Constantin - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ion Ștefan în Dosarul nr. 30.460/3/2005 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 7 iunie 2007, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10 iunie 2007 și apoi la data de 20 iunie 2007. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 6 decembrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 30.460/3/2006, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ion Ștefan. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 15 alin. (2), art. 20, art. 21 alin. (3) și art. 53 din Constituție, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât se aplică unor situații juridice născute sub imperiul altor prevederi de lege, iar "în situații similare, legiuitorul a reglementat mai adecvat, mai echitabil aceste situații juridice născute sub imperiul legii vechi". În acest sens, dă ca exemplu art. 48 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Și, în fine, în opinia sa, în cazul în speță sunt aplicabile dispozițiile din Codul civil privind accesiunea imobiliară artificială. Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul consideră că prevederile art. 43 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 nu contravin dispozițiilor constituționale, Codul civil consacrând, prin dispozițiile sale privind locațiunea și accesiunea, dreptul chiriașului de a fi despăgubit pentru îmbunătățirile necesare și utile pe care le face imobilului, precum și dreptul de retenție al acestuia asupra bunului până la achitarea despăgubirilor de către proprietar. În consecință, consideră excepția neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale cu privire la textul de lege criticat. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției îl constituie prevederile art. 43 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 241/2001, care au următoarea redactare: "(1) Chiriașul are dreptul la despăgubiri pentru sporul de valoare adus locuinței prin îmbunătățirile necesare și utile, efectuate cu aprobările prevăzute de lege, confirmate pe bază de acte justificative." Textele constituționale considerate a fi încălcate sunt: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și art. 53 cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Este invocat, de asemenea, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că asupra constituționalității prevederilor art. 43 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 s-a mai pronunțat într-o cauză în care aspectele criticate de autorul excepției sunt similare cu cele din prezenta cauză. Astfel prin Decizia nr. 27 din 28 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 26 martie 2003, Curtea a reținut că, în realitate, criticile de neconstituționalitate se bazează pe o confuzie rezultată din compararea textului criticat cu o dispoziție cuprinsă într-un act legislativ ulterior, și anume Legea nr. 10/2001. Chiar dacă autorul excepției consideră că, dintre cele două dispoziții legale, cea cuprinsă în Legea nr. 10/2001 i-ar fi mai favorabilă, instanța a refuzat să o aplice, pe motiv că legea nu poate retroactiva. În temeiul prevederii art. 43 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999, cel în cauză ar urma să suporte cheltuielile făcute pentru îmbunătățirea locuinței și nu-i sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001. Sub acest aspect, jurisprudența Curții Constituționale a statuat, în mod constant, că neconstituționalitatea unui text nu poate fi dedusă din succesiunea reglementărilor legale într-un anumit domeniu, ci numai din constatarea unei neconcordanțe între diferite reglementări și dispoziții ori principii din Constituție. Având în vedere că și în cauza de față criticile de neconstituționalitate privesc aceleași aspecte ca și în decizia mai sus menționată, pentru aceleași considerente reținute de Curte, excepția urmează a fi respinsă. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, excepție ridicată de Ion Ștefan în Dosarul nr. 30.460/3/2005 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 20 iunie 2007. PREȘEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent, Maria Bratu

Alte acte din Monitorul Oficial din data de 28 august 2007

DECIZIE nr. 620 din 26 iunie 2007

DECIZIE nr. 620 din 26 iunie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 alin. (1) lit. j), art. 37 lit. d) și art. 38 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, ale art. 41, 46, 47, 49, 50 și 52 din L...