DECIZIE nr. 664/2007

DECIZIE nr. 664 din 5 iulie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 4 și art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală

Intrare în vigoare 27 august 2007

Ion Predescu - președinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Tudorel Toader - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 4 și ale art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dinu Cătălin Laurențiu în Dosarul nr. 98/P/2006 al Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 7 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 98/P/2006, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 4 și ale art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dinu Cătălin Laurențiu în cadrul judecării recursului declarat de autorul excepției împotriva deciziei penale privind soluționarea contestației la executare. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 24 din Constituție, deoarece reglementarea privind posibilitatea instanțelor de a înlocui avocatul ales prin măsuri judiciare lipsește de conținut "dreptul fundamental al unei persoane supuse rigorilor procesului penal de a-și alege singură avocatul." În cauză, prin Încheierea din 20 noiembrie 2006, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a dispus sancționarea avocatului ales al autorului excepției pe considerentul că, deși era bolnav, n-a asigurat substituirea sa de către un alt avocat. Se mai susține că, sub imperiul acestor reglementări, substituirea avocatului ales cu un altul desemnat de acesta, fără acordul inculpatului, face ca unul dintre elementele definitorii ale contractului de asistență judiciară, și anume caracterul intuitu personae să dispară, iar dreptul la apărare al inculpatului să fie golit de conținut. Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile criticate se impun pentru a nu tergiversa judecarea cauzei și a nu se ajunge la exercitarea cu rea-credință de către părți a drepturilor procesuale conferite de lege. Totodată, cauzele penale trebuie soluționate cu celeritate. În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constituționale privind dreptul la apărare, ci le garantează, tocmai pentru asigurarea celerității procesului penal. Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituționale. În acest sens, se arată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul stabilește procedura de judecată. Dispozițiile legale criticate nu reprezintă un obstacol, ci asigură inculpatului un apărător din oficiu atunci când acesta nu are posibilitatea să beneficieze de serviciile unui avocat ales. În ceea ce privește sancționarea pentru lipsa nejustificată a apărătorului fără a i se asigura substituirea, aceasta nu constituie o încălcare a art. 24 din Constituție. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 171 alin. 4 și art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: - Art. 171 "Asistența învinuitului sau a inculpatului" [

] alin. 4: "Când asistența juridică este obligatorie, dacă învinuitul sau inculpatul nu și-a ales un apărător, se iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu." - Art. 198 "Abateri judiciare" [

] alin. (3): "Lipsa nejustificată a apărătorului ales sau desemnat din oficiu fără a asigura substituirea, în condițiile legii, ori înlocuirea sau refuzul acestuia de a asigura apărarea se sancționează cu amendă judiciară de la 500 la 5000 lei." Autorul excepției susține că prin aceste dispoziții legale se încalcă art. 24 din Constituție privind dreptul la apărare. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele: În cazul dedus analizei sale, Curtea observă că cele două texte legale criticate stabilesc situații diferite. Primul se referă la asistența juridică a învinuitului sau a inculpatului când aceasta este obligatorie și prevede obligația instanței de a lua măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu. Celălalt text de lege reglementează abaterile judiciare și prevede sancționarea apărătorului ales sau desemnat din oficiu în cazul lipsei nejustificate a acestuia, fără a asigura substituirea ori înlocuirea, sau al refuzului acestuia de a asigura apărarea. Ambele texte de lege asigură, însă, învinuitului sau inculpatului, când asistența juridică este obligatorie, ca aceasta să se realizeze de către un apărător ales sau desemnat din oficiu. De asemenea, fie că asistența juridică se realizează de un apărător ales, fie de către un apărător desemnat din oficiu, învinuitul sau inculpatul beneficiază, în egală măsură, de toate mijloacele de apărare prevăzute de lege. Este îndeplinită, astfel, dispoziția constituțională referitoare la garantarea dreptului la apărare. Totodată, este respectată prevederea art. 24 alin. (2) din Constituție referitoare la dreptul părților de a fi asistate de un avocat ales sau numit din oficiu. În legătură cu susținerile autorului excepției referitoare la "posibilitatea instanțelor, în baza textului legal, de a înlocui avocatul ales prin măsuri judiciare" sau la "substituirea avocatului ales cu un altul desemnat de acesta", Curtea constată că acestea constituie aspecte legate de interpretarea și aplicarea legii, fiind de competența instanțelor de judecată. În consecință, Curtea reține că invocarea încălcării dreptului la apărare în situațiile analizate este lipsită de temei. Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra prevederilor criticate din Codul de procedură penală, prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție. Astfel, prin Decizia nr. 80 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 171 alin. 4. Totodată, prin Decizia nr. 332 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 9 mai 2007, respingând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea Constituțională a constatat că și acestea sunt constituționale, neîngrădind cu nimic dreptul constituțional la apărare. Textul în cauză sancționează comportamentul abuziv al apărătorului ales și nu vatămă în niciun mod persoana care beneficiază de asistența sa judiciară. Întrucât față de excepțiile de neconstituționalitate soluționate prin deciziile amintite nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența în materie a Curții, rezultă că atât soluția, cât și considerentele ce au stat la baza acestora se mențin și în prezenta cauză. Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 171 alin. 4 și art. 198 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dinu Cătălin Laurențiu în Dosarul nr. 98/P/2006 al Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2007. PREȘEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta

Alte acte din Monitorul Oficial din data de 27 august 2007

DECIZIE nr. 656 din 28 iunie 2007

DECIZIE nr. 656 din 28 iunie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. (5), art. 180^1 alin (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 6 alin. (2) din...