DECIZIE nr. 555/2007

Ion Predescu - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Marinela Mincă - procuror Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 60 alin. 6 din Codul penal, excepție ridicată de Cheche Dorel în Dosarul nr. 360/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală. La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal. Cauza fiind în stare de judecată, președintele îi acordă cuvântul. Autorul excepției reiterează argumentele prezentate în notele scrise aflate la dosarul cauzei, arătând, în esență, că se creează o discriminare între condamnații sănătoși și cei bolnavi în ceea ce privește beneficiul reducerii perioadei de detenție corespunzător muncii prestate. În susținerea celor expuse depune la dosarul cauzei o decizie a Tribunalului București - Secția a II-a penală, prin care s-a admis recursul formulat de un deținut aflat într-o situație similară cu a sa, dispunându-se liberarea condiționată a acestuia. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, precizând că nu se ajunge la discriminarea avută în vedere de autorul excepției, în ipoteza în care prevederile art. 60 alin. 6 din Codul penal se interpretează prin coroborare cu celelalte texte din Codul penal referitoare la liberarea condiționată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin Încheierea din 5 februarie 2007, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 60 alin. 6 din Codul penal, excepție ridicată de Cheche Dorel într-o cauză penală având ca obiect soluționarea unei contestații formulate în legătură cu o cerere de liberare condiționată. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, prin dispozițiile de lege criticate, i se încalcă dreptul de a beneficia de liberarea condiționată după executarea fracțiunii din pedeapsă rămase după reducerea corespunzătoare numărului de zile considerate ca executate pe baza muncii prestate. Aceasta întrucât, fiind declarat inapt de muncă din motive medicale, are un regim de detenție discriminatoriu față de ceilalți deținuți care au prestat o muncă și cărora li se poate reduce perioada de detenție pe acest motiv, instituindu-se un privilegiu în favoarea deținuților sănătoși. Judecătoria Sectorului 5 București - Secția I penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, precizează că deținutul care, din motive obiective, nu prestează o muncă utilă în perioada de detenție nu este defavorizat față de cei care prestează o asemenea activitate, fracțiunea de pedeapsă ce trebuie executată fiind aceeași. Mai arată că, în această situație, deținutul poate beneficia de prevederile art. 60 alin. 1 din Codul penal referitoare la liberarea condiționată a condamnatului care, din cauza stării sănătății sale nu a fost folosit la muncă. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere invocă Decizia nr. 187 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 4 aprilie 2006, prin care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 60 din Codul penal "se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără diferențieri pe criterii arbitrare". Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 60 alin. 6 din Codul penal sunt constituționale prin raportare la dispozițiile art. 16 din Constituție, făcând, în acest sens, referire la cele reținute de Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 187 din 2 martie 2006. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 60 alin. 6 din Codul penal, care are următorul cuprins: "În toate cazurile, la calculul fracțiunii de pedeapsă se ține seama de partea din durata pedepsei considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate." În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție care garantează egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că prevederile art. 60 alin. 6 din Codul penal stabilesc o regulă aplicabilă tuturor cazurilor speciale în care poate fi dispusă liberarea condiționată, precizate în alineatele precedente ale aceluiași articol. Astfel, textul de lege criticat prevede că la calculul fracțiunii de pedeapsă se ține seama de partea din durata pedepsei considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. Asupra dispozițiilor art. 60 în ansamblul său, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, respingând o excepție de neconstituționalitate în care critica era similară celei din prezenta cauză, și acolo fiind invocată încălcarea principiului constituțional al egalității în fața legii. Este vorba despre Decizia nr. 187 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 4 aprilie 2006, în care Curtea a reținut că "textele de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără diferențieri pe considerente arbitrare." Cu același prilej, Curtea Constituțională a constatat că "este atributul exclusiv al legiuitorului stabilirea condițiilor în care poate fi acordată liberarea condiționată, aceasta nefiind un drept al condamnaților, ci doar o vocație pe care o au aceștia, prin voința legiuitorului. Toți condamnații care satisfac condițiile impuse de lege, fie sub aspectul fracțiunilor de pedeapsă care trebuie executate, fie prin încadrarea într-unul dintre cazurile speciale prevăzute de lege, se bucură de același tratament fără discriminări. O asemenea reglementare este în concordanță cu principiul egalității, care, așa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiași regim juridic unor situații care, prin specificul lor, sunt diferite. Principiul egalității nu presupune uniformitate, așa încât toate situațiile să fie tratate în același fel, ci presupune ca la situații egale să corespundă un tratament egal, iar la situații diferite să existe un tratament diferit." În ceea ce privește contradicția dintre prevederile art. 60 alin. 6 și ale art. 60 alin. 1 din Codul penal, Curtea observă că aceasta nu constituie o chestiune de constituționalitate, întrucât instanța de contencios constituțional nu exercită controlul specific prin compararea mai multor texte de lege și sancționarea eventualelor neconcordanțe, ci se raportează exclusiv la dispozițiile Constituției. De altfel, în cauza de față se relevă, în realitate, o problemă de aplicare și interpretare a legii care excedează competenței Curții Constituționale, revenind exclusiv instanței de judecată sarcina de a stabili în concret modalitatea de calculare a fracțiunii de pedeapsă rămase de executat, în funcție de situația de fapt și de aspectele caracteristice ale acesteia. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 60 alin. 6 din Codul penal, excepție ridicată de Cheche Dorel în Dosarul nr. 360/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 7 iunie 2007. PREȘEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu