DECIZIE nr. 505/2007

Ion Predescu - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Ion Tiucă - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 4, 5 și 6 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Paraschiva Tudor în Dosarul nr. 12.110/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 București. La apelul nominal răspunde partea Ion Tudor, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Având cuvântul, partea Ion Tudor solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 7 februarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 12.110/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 68 alin. 4, 5 și 6 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Paraschiva Tudor în cadrul soluționării unei cereri de evacuare formulate de Ion Tudor. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate instituie un privilegiu în favoarea celor cu posibilități financiare, îngrădesc dreptul la apărare, care poate fi exercitat atât în mod personal, cât și prin reprezentant avocat. Atât Constituția, cât și art. 67 din Codul de procedură civilă recunosc posibilitatea reprezentării prin mandatar, însă aceasta este golită de conținut prin dispozițiile art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Totodată, alin. 5 și 6 ale art. 68 din Codul de procedură civilă consacră o inegalitate socială, deoarece creează un privilegiu în favoarea unor persoane care, fără a avea nici măcar studii juridice, au dreptul de a pune concluzii pentru soț și rude. Judecătoria Sectorului 5 și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar dispozițiile legale criticate nu îngrădesc dreptul la apărare, întrucât, potrivit Codului de procedură civilă, părțile au posibilitatea de a depune concluzii scrise. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea condițiilor de exercitare a mandatului de reprezentare a părților în procesul civil și limitele în care acesta poate fi exercitat dau expresie opțiunii legiuitorului în cadrul competenței prevăzute de art. 126 din Constituție. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât restricția mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instanță nu constituie o împiedicare a dreptului la apărare, deoarece partea însăși poate participa la dezbateri și poate pune concluzii înaintea instanței, mandatarul având posibilitatea să formuleze cereri și să propună probe în tot cursul procesului. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională este legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 68 alin. 4, 5 și 6 din Codul de procedură civilă. Alin. 4 a fost modificat prin art. I pct. 12 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Astfel, dispozițiile de lege criticate au în prezent următorul cuprins: "[

] Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepția consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea. Asistarea de către avocat nu este cerută doctorilor sau licențiaților în drept când ei sunt mandatari în pricinile soțului sau rudelor până la al patrulea grad inclusiv. De asemenea asistarea de către avocat nu este cerută la judecătorii când partea este reprezentată prin soț sau rudă până la al patrulea grad inclusiv." Autorul excepției susține că dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 privind principiul egalității în fața legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că asupra dispozițiilor art. 68 alin. 4 din Codul de procedură civilă - raportate la prevederile art. 20, 24 și 53 din Constituție -, s-a pronunțat prin Decizia nr. 582 din 19 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 1 noiembrie 2006, statuând că restricția mandatarului care nu are calitatea de avocat de a pune concluzii orale în instanță nu constituie o împiedicare a accesului liber la justiție, întrucât partea însăși poate participa la dezbateri și poate pune concluzii înaintea instanței de judecată, iar mandatarul are posibilitatea să formuleze cereri și să propună probe în tot cursul procesului, precum și dreptul de a depune concluzii scrise. Posibilitatea reprezentării părții prin mandatar este prevăzută doar de art. 67 și 68 din Codul de procedură civilă, care stabilesc condițiile de exercitare a acestui mandat, iar aceste condiții, precum și limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanță în numele părții, reprezintă opțiuni ale legiuitorului, care, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilește regulile privind procedura de judecată. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, atât soluția, cât și considerentele din decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză. Cu privire la dispozițiile alin. 5 și 6 ale art. 68 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală referitoare la egalitatea în fața legii, deoarece stabilesc - în considerarea unor situații deosebite - excepții de la regula instituită prin alin. 4 al aceluiași articol. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale ( Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994), nu este contrare principiului egalității instituirea unor reguli speciale, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite și, de aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. 4, 5 și 6 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Paraschiva Tudor în Dosarul nr. 12.110/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 București. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2007. PREȘEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean