DECIZIE nr. 435/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Antonia Constantin - procuror Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconsti-tuționalitate a prevederilor art. 31 alin. (3) din anexa II a Legii locuinței nr. 114/1996 și ale art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție invocată de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 15.796/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă. La apelul nominal răspunde autorul excepției, personal, precum și administratorul părții Asociația de proprietari a blocului 104 scara 4 din Bulevardul Națiunile Unite nr. 8, sectorul 5, București. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent arată că partea Asociația de proprietari a depus la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Având cuvântul, autorul excepției solicită admiterea acesteia, arătând că textele de lege criticate contravin principiilor constituționale ale egalității în drepturi și dreptului la apărare, deoarece acordă numai asociației de proprietari scutire de la plata taxei de timbru pentru promovarea acțiunilor în justiție. Reprezentantul părții Asociația de proprietari solicită respingerea acesteia, arătând că a fost formulată cu rea-credință și în scopul exclusiv al tergiversării cauzei. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 10 ianuarie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 15.796/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. (3) din anexa II a Legii locuinței nr. 114/1996 și ale art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Aurel Ionescu într-o cauză având ca obiect judecarea acțiunii civile formulate de reclamanta Asociația de proprietari a blocului 104 scara 4 din Bulevardul Națiunile Unite nr. 8, sectorul 5, București, împotriva pârâtului Aurel Ionescu, prin care se solicită instanței de judecată obligarea acestuia la plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților aferente. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt discriminatorii față de proprietarul apartamentului și conduc la îmbogățirea fără justă cauză a asociației de proprietari, prin scutirea acesteia de la plata taxei de timbru, în cadrul acțiunilor introduse de asociațiile de proprietari împotriva proprietarilor care nu plătesc cheltuielile comune. Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie. Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Potrivit motivării excepției, obiectul acesteia îl reprezintă prevederile art. 31 alin. (1), (2) și (3) din anexa II a Legii locuinței nr. 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, și ale art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, potrivit cărora: - Art. 31 alin. (1), (2) și (3) din anexa II a Legii locuinței nr. 114/1996: "(1) Asociația de proprietari poate impune o penalizare pentru neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, și a altor cheltuieli restante, oricărui proprietar care se va face vinovat de neplata acestora, timp de mai mult de 30 de zile de la termenul stabilit.

(2) Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

(3) Acțiunea este scutită de taxă de timbru.";

- Art. 10 din Legea nr. 146/1997: "Cererile reconvenționale, cererile de intervenție și de chemare în garanție se taxează după regulile aplicabile cererii sau acțiunii principale." În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi. Analizând excepția, Curtea constată următoarele: I. Prevederile art. 31 din anexa II a Legii locuinței nr. 114/1996 au mai fost supuse controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale invocate și în prezenta cauză, și cu o motivare similară. Astfel, prin Decizia nr. 191 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 21 iunie 2005, Curtea a respins o excepție având același obiect, statuând că, "în ceea ce privește susținerea autorului excepției privind încălcarea principiului egalității, consacrat de dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât asociația de proprietari este scutită de taxa de timbru, în timp ce proprietarul nu beneficiază de această scutire, aceasta este nefondată. În jurisprudența Curții Constituționale s-a stabilit că instituirea unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru (scutiri de plată taxei) nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituțional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituție, «Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege», fiind, așadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situații diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligație constituțională a cetățenilor, prevăzută de art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care «Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice». În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 175 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000". Considerentele care au stat la baza deciziilor menționate ale Curții Constituționale își mențin valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței Curții. Pentru aceleași considerente, în prezenta cauză nu se poate constata neconstituționalitatea prevederilor alin. (1) și (2) ale art. 31 din anexa II a Legii locuinței nr. 114/1996. II. În ceea ce privește neconstituționalitatea prevederilor art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, prin Decizia nr. 594 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 953 din 27 noiembrie 2006, ale cărei considerente sunt valabile și în prezenta cauză, Curtea a statuat că diferența de tratament juridic pentru părțile aflate într-un litigiu se justifică prin inexistența unor situații identice în care s-ar afla acestea. Simpla calitate de părți în același proces nu este de natură să ducă la altă concluzie. De altfel, părțile într-un proces îndeplinesc roluri și au poziții diferite. De aceea, partea care introduce o acțiune sau o cerere în instanță trebuie să achite anticipat taxa de timbru, aceasta urmând să fie suportată, la sfârșit, de cel care pierde procesul. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (3) din anexa II a Legii locuinței nr. 114/1996 și ale art. 10 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepție invocată de Aurel Ionescu în Dosarul nr. 15.796/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 10 mai 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie