DECIZIE nr. 162/2007

DECIZIE nr. 162 din 27 februarie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România

Intrare în vigoare 4 aprilie 2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Antonia Constantin - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiaților în România", excepție ridicată de Wang Xiu în Dosarul nr. 11.945/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 București, cauză înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 2.219D/2006. La apelul nominal răspunde autorul excepției personal, însoțit de interpretul autorizat de limba chineză, dl Ioan Budura. Lipsește partea Oficiul Național pentru Refugiați, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 2.222D/2006 și nr. 2.325D/2006, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Du Youmiao și Dong Zhonglin în dosarele nr. 9.557/302/2006 și nr. 9.551/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 București. La apelul nominal se prezintă autorii excepției, însoțiți, de asemenea, de același interpret de limba chineză, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Autorii excepțiilor, prin traducător, sunt de acord cu conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 14 și al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.325D/2006 și nr. 2.222D/2006 la Dosarul nr. 2.219D/2006, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, se acordă cuvântul părților prezente. Acestea susțin că returnarea în țara de origine le-ar pune în pericol viața și integritatea fizică, întrucât au încălcat legile naționale privind planificarea familială. Reprezentantul Ministerului Public arată că reglementarea din art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 privind protecția umanitară condiționată a fost preluată, în mod identic, de art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din noua lege în materie, respectiv Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Asupra constituționalității textului de lege inițial criticat Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, de exemplu prin deciziile nr. 717/2006 și nr. 799/2006, iar în lipsa unor motive noi care să determine schimbarea acestei jurisprudențe constante, se impune menținerea ei. Prin urmare, solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin încheierile din 23, 20 și 16 octombrie 2006, pronunțate în dosarele nr. 11.945/302/2006, nr. 9.557/302/2006 și nr. 9.551/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiaților în România". Excepția a fost ridicată de Wang Xiu, Du Youmiao și Dong Zhonglin în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri împotriva hotărârilor Oficiului Național pentru Refugiați de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat. În motivarea excepției de neconstituționalitate, având un conținut identic, se susține că dispozițiile art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 sunt contrare prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituție și ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, texte care instituie dreptul absolut al persoanei la protecție împotriva riscului de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante. Se arată, în acest sens, că, dată fiind lipsa de claritate a dispozițiilor legale criticate, acestea permit, pe de o parte, limitarea condițiilor de acordare a protecției umanitare condiționate numai la situațiile în care riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane sau degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiată de persecuție, pentru unul sau mai multe dintre cele cinci motive de persecuție (rasa, religia, naționalitatea, opinia politică și apartenența la un anumit grup social), în condițiile în care prevederile art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 22 alin. (2) din Constituție, referitoare la interzicerea torturii, au un caracter absolut și necondiționat. Totodată, caracterul ambiguu al dispozițiilor legale criticate lasă loc unor interpretări arbitrare și în ceea ce privește "natura și conținutul pedepselor și tratamentelor inumane ori degradante, ceea ce este contrar definiției date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza B. contra Franței". De altfel, instanța europeană face, în această materie, un control de convenționalitate a legii interne, în sensul respectării caracterului absolut al protecției instituite de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Judecătoria Sectorului 5 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000, devenite art. 26 din Legea nr. 122/2006, sunt constituționale, iar determinarea circumstanțelor specifice fiecărei situații în parte în vederea aplicării textului de lege criticat nu reprezintă o problemă de constituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000 privind statutul și regimul refugiaților în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Curtea observă că, la data sesizării sale cu soluționarea prezentei excepții, acest act normativ era abrogat în temeiul art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, act normativ ce preia însă soluțiile legislative conținute de dispozițiile de lege inițial criticate. Ca atare, Curtea constată că, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006, care prevăd următoarele: Art. 26. - Protecția subsidiară: "(1) Protecția subsidiară se poate acorda cetățeanului străin sau apatridului care nu îndeplinește condițiile pentru recunoașterea statutului de refugiat și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.

(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înțelege:

2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante." În motivarea excepției ridicate, autorii acesteia invocă încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (2) din Constituție și ale art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, texte care interzic tortura, pedepsele sau tratamentele inumane ori degradante. De asemenea, se face trimitere la jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România au mai fost supuse controlului de constituționalitate, atât sub forma anterioară a art. 5 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 102/2000, în prezent abrogată, cât și în actuala redactare. De exemplu, prin deciziile nr. 648/2006, nr. 717/2006 și nr. 799/2006, Curtea a reținut, pentru argumentele acolo expuse, că dispozițiile art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România nu contravin textelor constituționale și convenționale referitoare la interzicerea torturii, pretins a fi încălcate și în prezenta cauză. Soluția pronunțată prin deciziile menționate, precum și considerentele care au stat la baza acesteia, își mențin valabilitatea și în cauza de față, neintervenind elemente noi, de natură să modifice jurisprudența Curții. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepție ridicată de Wang Xiu, Du Youmiao și Dong Zhonglin în dosarele nr. 11.945/302/2006, nr. 9.557/302/2006 și nr. 9.551/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5 București. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi ________

Alte acte din Monitorul Oficial din data de 4 aprilie 2007

HOTĂRÂRE nr. 302 din 28 martie 2007

HOTĂRÂRE nr. 302 din 28 martie 2007 privind transmiterea cu plată a unei părți dintr-un imobil - investiție în curs, trecută în domeniul public al statului, din administrarea Consiliului Local al Orașului Breaza, județul Prahova, în administrarea Ministerului...

HOTĂRÂRE nr. 318 din 28 martie 2007

HOTĂRÂRE nr. 318 din 28 martie 2007 privind suplimentarea bugetului Cancelariei Primului-Ministru din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2007, pentru Agenția Națională pentru Sport

HOTĂRÂRE nr. 311 din 28 martie 2007

HOTĂRÂRE nr. 311 din 28 martie 2007 privind transmiterea unui imobil, proprietate publică a statului, din administrarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat" în administrarea Direcției Naționale Anticorupție din cadrul Parchetului...

HOTĂRÂRE nr. 315 din 28 martie 2007

HOTĂRÂRE nr. 315 din 28 martie 2007 privind aprobarea normelor pentru stabilirea cuantumului subvenției de la bugetul de stat ce se poate acorda în anul 2007 categoriilor de persoane prevăzute la art. 7 din Legea locuinței nr. 114/1996

HOTĂRÂRE nr. 306 din 28 martie 2007

HOTĂRÂRE nr. 306 din 28 martie 2007 privind aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai obiectivului de investiții "Locuințe pentru tineri, destinate închirierii, județul Covasna, municipiul Târgu Secuiesc, str. Bethlen Gabor nr. 23, bl. 7, sc. B"