DECIZIE nr. 42/2007

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Șerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Ion Tiucă - procuror Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Cornelia Alexandrina Antonescu în Dosarul nr. 4.007/59/2006 al Curții de Apel Timișoara Secția civilă. La apelul nominal se prezintă autorul excepției, personal, însoțit de mandatar, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Președintele constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond. Autorul excepției solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, pentru motivele pe care le-a prezentat în scris la instanța ce a sesizat Curtea Constituțională. Totodată, depune un înscris în care critică punctul de vedere transmis de Avocatul Poporului și solicită admiterea excepției. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că persoanele îndreptățite la restituirea unor imobile se află într-o situație diferită față de cultele religioase, ceea ce impune și un tratament juridic diferențiat, fără a se încălca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. Stabilirea unei proceduri sau a unor termene care trebuie respectate de persoana ce dorește să i se restituie un imobil nu afectează dreptul acesteia de proprietate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 12 octombrie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 4.007/59/2006, Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de Cornelia Alexandrina Antonescu într-o cauză având ca obiect apelul împotriva unei decizii civile de respingere a acțiunii prin care se solicită să se constate că o cerere formulată în baza Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, a fost introdusă în termen. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat aduce atingere dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (2) teza întâi, alin. (3) și (8), art. 53, art. 136 alin. (5), precum și art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens arată că prin Legea nr. 247/2005 "au fost modificate mai multe legi organice, aceste modificări fiind și cele cu privire la acordarea unui nou termen pentru revendicarea bunurilor imobile confiscate în perioada 1945-1989. S-a dat posibilitatea cultelor religioase și minorităților naționale să-și exercite dreptul de a revendica proprietățile confiscate, în timp ce față de restul proprietarilor s-a creat o situație discriminatorie, aceștia fiind îngrădiți în exercitarea drepturilor." Totodată, textul de lege criticat aduce atingere dreptului de proprietate aparținând autorului excepției, reprezentând o îngrădire nejustificată a acestui drept. Curtea de Apel Timișoara - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, așa cum a statuat și Curtea în jurisprudența sa. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, așa cum rezultă din concluziile autorului excepției, prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. La data sesizării Curții, Legea nr. 10/2001 era republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, astfel încât, în urma renumerotării textelor, art. 21 alin. (1) devenise art. 22 alin. (1), având următorul conținut: Art. 22 alin. (1): "Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil." În consecință, prin prezenta decizie, Curtea se va pronunța asupra excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Aceste prevederi sunt considerate de autorul excepției ca fiind neconstituționale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii, art. 44 alin. (2) teza întâi, referitor la garantarea și ocrotirea în mod egal prin lege a proprietății private, indiferent de titular, art. 44 alin. (3) privitor la exproprierea pentru cauză de utilitate publică, art. 44 alin. (8) referitor la imposibilitatea confiscării averii dobândite licit, art. 53 cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 136 alin. (5) ce se referă la caracterul inviolabil al proprietății private, din Legea fundamentală. Totodată, autorul excepției apreciază că sunt încălcate și prevederile art. 1 privind protecția proprietății din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția, Curtea Constituțională constată că aceasta e neîntemeiată pentru următoarele motive: Prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente s-au adus modificări Legii nr. 10/2001 ce reglementează regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Modificările nu privesc, însă, instituirea unui nou termen în care să poată fi depuse notificările prevăzute la art. 22 din Legea nr. 10/2001. Aceasta deoarece, așa cum a constatat Curtea prin Decizia nr. 737 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 940 din 21 noiembrie 2006, făcând referire la practica sa anterioară, recunoașterea sine die a posibilității persoanei interesate de a declanșa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare. Prin aceeași decizie Curtea a mai constatat, în esență, că, potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii. Legiuitorul ordinar este așadar competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea acestuia, instituind limitări rezonabile în valorificarea ca drept subiectiv garantat, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept. Pentru aceste considerente, nu poate fi reținută încălcarea, prin textele de lege criticate, a prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi alin. (3) și (8), art. 136 alin. (5), precum și art. 1 din primul Protocol adițional la convenția invocată. Cu acest prilej, Curtea observă că nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 16 și al art. 4 alin. (2) din Constituție, deoarece persoanele îndreptățite care pot introduce notificări în temeiul art. 22 din Legea nr. 10/2001, solicitând restituirea în natură a imobilului, se află într-o situație diferită față de cultele religioase ori comunitățile cetățenilor aparținând minorităților naționale. Tratamentul juridic instituit de legiuitor cu privire la acestea este diferit, fiind reglementat prin acte normative distincte. În aceste condiții, nu se poate reține nici încălcarea prevederilor art. 53 din Legea fundamentală. Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte, și având în vedere că nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiile și considerentele cuprinse în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Cornelia Alexandrina Antonescu în Dosarul nr. 4.007/59/2006 al Curții de Apel Timișoara - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 11 ianuarie 2007. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu