DECIZIE nr. 719/2008

Ioan Vida - președinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13, art. 92 alin. (3), art. 140 și 155 din Legea învățământului nr. 84/1995 și ale art. 61 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepție ridicată de Laurențiu Modan în Dosarul nr. 35.638/2/2005 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepției, prin care solicită acordarea unui termen de judecată deoarece este în imposibilitate de prezentare din cauza stării de sănătate. Acesta a anexat la cerere un bilet de trimitere emis de un medic de familie. De asemenea, magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de Ministerul Educației și Cercetării, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare. Curtea, deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, respinge cererea de amânare. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă deoarece aceasta vizează aspecte privind aplicarea legii de către instanța de judecată. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Decizia nr. 548 din 14 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 35.638/2/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție Secția contencios administrativ și fiscal, admițând recursul împotriva încheierii din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 35.638/2/2005, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13, art. 92 alin. (3), art. 140 și 155 din Legea învățământului nr. 84/1995 și ale art. 61 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Laurențiu Modan în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ privind anularea unui ordin al ministrului educației și cercetării privind neconfirmarea titlului didactic de profesor universitar. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale întrucât Consiliul Național de Atestare a Titlurilor și Diplomelor Universitare își depășește statutul de organ consultativ, iar Ministerul Educației și Cercetării "uită deseori să-și mai exercite controlul și să-i cenzureze activitatea discreționară". În aceste condiții, încălcând-se principiul autonomiei universitare, Ministerul Educației și Cercetării a refuzat să îi acorde autorului excepției titlul de profesor universitar, deși dosarul său fusese validat de senatul universității la care își desfășoară activitatea în calitate de conferențiar universitar. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, iar ridicarea excepției de neconstituționalitate a fost determinată de modul de interpretare și de aplicare a legii, aspecte care excedează competenței Curții Constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 13, art. 92 alin. (3), art. 140 și 155 din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, și ale art. 61 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997. Dispozițiile art. 140 alin. (2) din Legea învățământului nr. 84/1995 au fost modificate prin Legea nr. 354/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 30 iulie 2004. Prin urmare, dispozițiile criticate din Legea nr. 84/1995 au în prezent următorul conținut: - Art. 13: "Autonomia universitară este garantată."; - Art. 92 alin. (3): "Autonomia universitară se realizează, în principal, prin:

a) stabilirea structurii interne a instituției de învățământ superior, conform legii;

b) programarea, organizarea, desfășurarea și perfecționarea procesului de învățământ; stabilirea planurilor de învățământ și a programelor analitice în acord cu strategiile și cu standardele naționale ale dezvoltării învățământului superior; organizarea admiterii candidaților la studii și definirea criteriilor de evaluare a performanțelor academice și profesionale ale studenților;

c) proiectarea, organizarea și stabilirea formelor de învățământ postuniversitar, confirmate prin acreditarea programelor de studiu; stabilirea, împreună cu Ministerul Educației Naționale și cu alte autorități publice, agenți economici, organizații profesionale și patronale recunoscute la nivel național, a domeniilor în care se utilizează diplomele și certificatele proprii emise;

d) selectarea și promovarea personalului didactic ori ale celorlalte categorii de personal angajat, precum și stabilirea criteriilor de apreciere a activității didactice și științifice; acordarea titlurilor didactice, științifice și onorifice, în condițiile legii;

e) organizarea cercetării științifice și a documentării; organizarea activităților de editare și de tipărire; organizarea activităților audiovizuale; stabilirea programelor de cooperare cu alte instituții de învățământ superior și de cercetare, din țară și din străinătate;

f) eligibilitatea tuturor organismelor de conducere prin vot secret;

g) stabilirea necesității financiare și materiale; folosirea fondurilor și gestionarea lor, cu respectarea prevederilor legale; găsirea și stabilirea surselor suplimentare de venituri; organizarea și controlul serviciilor economico-gospodărești;

h) soluționarea problemelor sociale ale comunităților universitare; acordarea burselor de studiu și de cercetare, inclusiv a celor provenite din fonduri proprii;

i) organizarea de manifestări și activități științifice, culturale și sportive;

j) înființarea de fundații, conform legii; stabilirea și folosirea unor însemne și simboluri proprii;

k) asigurarea ordinii și disciplinei în spațiul universitar.;

- Art. 140: "(1) Ministerul Educației Naționale se organizează și funcționează potrivit legii. Ministerul Educației Naționale, ca organ de specialitate, are răspunderea de a elabora și de a aplica politica educațională, în conformitate cu art. 2. Ministerul Educației Naționale are drept de inițiativă și de execuție în domeniul politicii financiare și a resurselor umane din sfera educației și colaborează cu alte ministere implicate în dezvoltarea învățământului.

(2) Pentru exercitarea atribuțiilor sale, Ministerul Educației și Cercetării constituie structuri de experți și se sprijină pe organisme consultative, la nivel național, alcătuite pe criterii de prestigiu profesional și moral: Consiliul Național pentru Reformă a Învățământului, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Superior, Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar, Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior, Consiliul Național al Bibliotecilor, Consiliul Național pentru Formare și Educație Continuă, comisiile naționale de specialitate pe discipline și structurile manageriale ale programelor de reformă. Componența consiliilor și regulamentele lor de funcționare se aprobă prin ordin al ministrului educației și cercetării. În exercitarea atribuțiilor sale, Ministerul Educației și Cercetării consultă, după caz, societățile științifice naționale ale cadrelor didactice, federațiile sindicale reprezentative la nivel de ramură, structurile asociative ale autorităților administrației publice locale, ca parteneri sociali, și organizațiile studențești și de elevi, recunoscute pe plan național.

(3) Pentru confirmarea titlurilor, diplomelor și certificatelor universitare Ministerul Educației Naționale constituie Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. Membrii consiliului sunt profesori universitari, personalități de prestigiu științific, cultural și moral, recunoscute pe plan național sau internațional. Ei sunt selectați pe baza propunerilor senatelor universitare. Consiliul funcționează potrivit unui regulament propriu, aprobat prin ordin al ministrului educației naționale.

(4) Consiliul Național al Rectorilor se constituie și funcționează în baza statutului propriu.

(5) În subordinea Ministerului Educației Naționale funcționează:

a) Institutul de Științe ale Educației, ca institut de cercetare și dezvoltare care activează în domeniul inovării și reformei sistemului național de învățământ;

b) Federația Sportului Școlar și Universitar, ca unitate autonomă cu personalitate juridică. Federația Sportului Școlar și Universitar coordonează activitatea sportivă a asociațiilor sportive școlare și universitare. Federația Sportului Școlar și Universitar se afiliază la federațiile internaționale ale sportului școlar, respectiv universitar. Cluburile sportive școlare și universitare, înființate conform prevederilor art. 40 alin. (1), au personalitate juridică și se pot afilia la federațiile de specialitate. Transferarea sportivilor din aceste cluburi se face în baza reglementărilor federațiilor de specialitate, potrivit regimului de transferuri aplicat celorlalte cluburi sportive.";

- Art. 155: "Ministerul Educației Naționale are obligația de a asigura pregătirea și perfecționarea personalului didactic din sistemul național de învățământ și stabilește, prin organisme de specialitate, standardele naționale pentru atestarea calității de cadru didactic." Dispozițiile art. 61 din Legea nr. 128/1997 au următorul conținut: - "Art. 61. - (1) Concursul pentru ocuparea posturilor de conferențiar universitar sau de profesor universitar constă în verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, prin analiza dosarului de înscriere la concurs, iar pentru cei care nu provin din învățământul superior, și din susținerea unei prelegeri publice, în fața studenților, în prezența comisiei de concurs. Tema prelegerii se stabilește de către comisie și se anunță candidatului cu 48 de ore înainte de susținere.

(2) Comisia de concurs este formată din decanul facultății sau un reprezentant al acestuia, membru în senatul universitar, în calitate de președinte, din 4 membri, dintre care cel puțin 2 din afara instituției de învățământ superior respective. Comisia de concurs este alcătuită din conferențiari universitari și din profesori universitari, pentru postul de conferențiar universitar, respectiv din profesori universitari, pentru postul de profesor universitar. Comisia de concurs se aprobă de către senatul universitar, la propunerea consiliului facultății.

(3) Aprecierea candidatului la concursul pentru ocuparea postului didactic de conferențiar universitar sau de profesor universitar se face prin punctaj, în baza unei grile adaptate specificului catedrei sau departamentului, aprobată de senatul universitar. Raportul comisiei cuprinde evaluarea activității didactice și a celei științifice a candidatului, activitatea extradidactică în interesul învățământului, precum și aprecierea asupra prelegerii publice.

(4) Președintele comisiei de concurs prezintă raportul acesteia în consiliul facultății, nominalizând candidatul cu cele mai bune performanțe. Consiliul facultății aprobă rezultatul concursului prin vot nominal deschis.

(5) Hotărârea consiliului facultății se prezintă de către decan sau de către un reprezentant al acestuia și se supune de către rector validării senatului universitar cu privire la respectarea criteriilor și a procedurii de concurs, care se pronunța prin vot nominal deschis.

(6) Dosarul de concurs, împreună cu raportul comisiei și cu documentele însoțitoare, se înaintează Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, care, pe baza analizei acestora, se pronunță prin vot nominal deschis, în termen de cel mult 90 de zile. În cazul în care un conferențiar universitar sau profesor universitar susține concurs pentru un post didactic în aceeași specialitate și pentru același titlu didactic, dobândit printr-un concurs anterior, nu mai este necesară confirmarea de către Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare.

(7) În urma ordinului emis de către

ministrul învățământului, numirea pe postul de conferențiar universitar, respectiv de profesor universitar, se face prin decizia rectorului, începând cu prima zi a semestrului următor celui în care a avut loc validarea concursului în senatul universitar."

Excepția de neconstituționalitate se raportează la prevederile constituționale ale art. 32 alin. (6) privind autonomia universitară. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate reglementează, pe de o parte, atribuțiile Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare și, pe de altă parte, condițiile în care o persoană poate dobândi titlul de profesor universitar. Astfel, potrivit art. 32 alin. (6) din Constituție, autonomia universitară este garantată. Dispozițiile art. 13 din Legea învățământului nr. 84/1995 reiterează prevederile constituționale, având același conținut. Totodată, potrivit art. 89 din aceeași lege, autonomia universitară constă în dreptul comunității universitare de a se conduce, de a-și exercită libertățile academice fără niciun fel de ingerințe ideologice, politice sau religioase, de a-și asuma un ansamblu de competențe și obligații în concordanță cu opțiunile și orientările strategice naționale ale dezvoltării învățământului superior, stabilite prin lege, iar, în conformitate cu art. 92 alin. (3) lit. d), autonomia universitară se realizează, în principal, și prin selectarea și promovarea personalului didactic, prin stabilirea criteriilor de apreciere a activității didactice și științifice și prin acordarea titlurilor didactice, științifice și onorifice, în condițiile legii. Curtea reține că normele privind regulile de alegere a organelor de conducere ale instituțiilor de învățământ superior fac parte din secțiunea a 7-a "Autonomia universitară" ( art. 89-96) a cap. IX "Învățământul superior" din Legea învățământului nr. 84/1995 și nu contravin principiului constituțional al garantării autonomiei universitare, ci, dimpotrivă, dau expresie acestuia. Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 128/1997, raportată la prevederile constituționale ale art. 32 alin. (6), Curtea constată că și aceasta este neîntemeiată deoarece stabilirea condițiilor de desfășurare a concursului pentru ocuparea posturilor de conferențiar universitar sau de profesor universitar se face de către legiuitor, cu respectarea principiului autonomiei universitare, dispozițiile criticate neconținând norme contrare acestuia. În acest sens, comisia de concurs, formată din conferențiari universitari, respectiv profesori universitari, se aprobă de senatul universitar, la propunerea consiliului facultății. Totodată, consiliul facultății aprobă rezultatul concursului prin vot nominal deschis, iar hotărârea consiliului facultății se prezintă de către decan sau de către un reprezentant al acestuia și se supune de către rector validării senatului universitar. În ceea ce privește susținerile autorului excepției potrivit cărora se încalcă principiul autonomiei universitare prin faptul că Ministerul Educației și Cercetării a refuzat să îi acorde titlul de profesor universitar, deși dosarul său fusese validat de senatul universității la care își desfășoară activitatea în calitate de conferențiar universitar, Curtea constată că acestea nu pot fi primite întrucât vizează aspecte privind aplicarea legii de instanța de judecată, neintrând în competența Curții Constituționale. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13, art. 92 alin. (3), art. 140 și 155 din Legea învățământului nr. 84/1995 și ale art. 61 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul cadrelor didactice, excepție ridicată de Laurențiu Modan în Dosarul nr. 35.638/2/2005 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean _________