DECIZIE nr. 697/2008

Ioan Vida - președinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Oana Cristina Puică - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Agricolă "Inotești" din comuna Colceag, județul Prahova, în Dosarul nr. 1.335/42/2007 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 3.809/2/2007 (nr. în format vechi 1.351/2007) al Curții de Apel București - Secția I penală, de Marin Duță și Societatea Agricolă "Inotești" din comuna Colceag, județul Prahova, în Dosarul nr. 1.387/259/2007 al Tribunalului Prahova - Secția penală, de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 10.365/1/2007, de Marin Duță în dosarele nr. 6.793/1/2007 și nr. 6.795/1/2007, de Ion Mladin în Dosarul nr. 2.359/54/2007, de Societatea Comercială "Cătălina Impex" - S.R.L. din Vaslui, județul Vaslui, în Dosarul nr. 1.476/44/2007, toate aceste din urmă dosare fiind ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. La apelul nominal răspunde autorul excepției Marin Duță personal și în calitate de reprezentant legal al Societății Agricole "Inotești" din comuna Colceag, Județul Prahova. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă Curții că autorul excepției Ion Mladin a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală. Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 12D/2008, nr. 79D/2008, nr. 101D/2008, nr. 281D/2008, nr. 540D/2008, nr. 1.026D/2008, nr. 1.050D/2008 și nr. 1.201D/2008 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Autorul excepției prezent arată că nu este de acord cu conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 79D/2008, nr. 101D/2008, nr. 281D/2008, nr. 540D/2008, nr. 1.026D/2008, nr. 1.050D/2008 și nr. 1.201D/2008 la Dosarul nr. 12D/2008, care este primul înregistrat. Cauza este în stare de judecată. Marin Duță solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată și depune la dosar concluzii scrise în acest sens. Arată că textul de lege criticat "reprezintă un cumul de escrocherii ale breslei juridice, care favorizează infractorii, iar dosarele judecătorești și de cercetare penală se falsifică, se vând și se cumpără". Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin Încheierea din 14 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1.335/42/2007, Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Societatea Agricolă "Inotești" din comuna Colceag, județul Prahova, cu ocazia soluționării plângerii împotriva unor rezoluții de neîncepere a urmăririi penale. Prin Încheierea din 29 noiembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 3.809/2/2007 (nr. în format vechi 1.351/2007), Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Constantin Virgil Manea cu ocazia soluționării plângerii împotriva unei rezoluții de neîncepere a urmăririi penale. Prin Încheierea din 16 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.387/259/2007, Tribunalul Prahova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Marin Duță și Societatea Agricolă "Inotești" din comuna Colceag, județul Prahova, cu ocazia soluționării recursului privind o sentință penală referitoare la plângerea împotriva unor rezoluții de neîncepere a urmăririi penale. Prin încheierile din 23 ianuarie 2008, 14 februarie 2008, 26 și 27 martie 2008, pronunțate în dosarele nr. 6.793/1/2007, nr. 6.795/1/2007, nr. 10.365/1/2007, nr. 1.476/44/2007 și nr. 2.359/54/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Marin Duță, de Constantin Virgil Manea, de Societatea Comercială "Cătălina Impex" - S.R.L. din Vaslui, județul Vaslui, și de Ion Mladin, cu ocazia soluționării plângerilor împotriva unor acte de netrimitere în judecată ale procurorului, respectiv cu ocazia soluționării recursurilor privind sentințe penale referitoare la plângeri împotriva unor rezoluții de neîncepere a urmăririi penale. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că vinovăția celor acuzați trebuie să fie stabilită de instanța de judecată, iar nu de procuror. Consideră că textul de lege atacat "reprezintă un cumul de escrocherii ale breslei juridice, prin care se lasă portițe ca bandele de infractori care dau cote mari să fie favorizați, exonerați de răspundere penală. Procurorii nu apără drepturile celor vătămați, ci ale bandelor de infractori, [

] dau soluții false, vând-cumpără dosarele de cercetare penală". Art. 278^1 din Codul de procedură penală mai este criticat și pe motiv că nu prevede răspunderea penală a polițistului anchetator, a procurorului și a judecătorului care se ocupă de un caz, respectiv a foștilor securiști. Curtea de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală nu contravin dispozițiilor constituționale invocate, ci, dimpotrivă, sunt de natură să garanteze dreptul oricărei persoane nemulțumite de soluțiile adoptate de procuror de a se adresa instanței de judecată pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii dispuse. Cu toate acestea, consideră că prevederile "art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală ar putea contraveni dispozițiilor art. 16 din Constituție în măsura în care se condiționează dreptul persoanei vătămate de a formula plângere de promovarea acesteia în termenul prevăzut în teza finală a acestui text de lege, deși procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea și prin urmare nu se justifică o asemenea procedură". Apreciază că termenul la care face referire art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală nu poate fi socotit decât în favoarea persoanei vătămate care are dreptul la rezolvarea cauzei sale într-un termen rezonabil, iar nu în defavoarea sa, căci, altfel, dreptul recunoscut prin art. 278^1 din Codul de procedură penală ar fi doar formal, iluzoriu, ceea ce nu poate fi acceptat. Curtea de Apel București - Secția I penală consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, fiind formulată în condițiile necunoașterii adecvate a materiei, precum și în scop șicanator la adresa celeilalte părți. Tribunalul Prahova - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală nu contravin dispozițiilor constituționale invocate. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale invocate de autorii excepției, făcând trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie. Mai arată că legiuitorul nu poate restrânge sfera persoanelor care pot fi trase la răspundere penală în raport de calitatea acestora. Consideră că, de altfel, critica vizează extinderea dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală și la alte situații neprevăzute de textul de lege, în sensul de a se reglementa posibilitatea formulării plângerii nu doar împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată, ci și împotriva actelor sau măsurilor unei anumite categorii de persoane. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie. Mai arată că nu pot face obiectul controlului de constituționalitate criticile care nu vizează încălcări ale dispozițiilor Constituției, ci aspecte legate de activitatea Ministerului Public. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală sunt constituționale. Arată că textul de lege criticat este menit să asigure accesul la justiție în acele cauze în care procurorul a emis un act de netrimitere în judecată. Totodată, limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este justificată având în vedere faptul că în procedura plângerii reglementate de art. 278^1 din Codul de procedură penală nu se judecă fondul cauzei, ci doar temeinicia și legalitatea soluțiilor pronunțate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a eventualelor probe scrise înfățișate de părți. Astfel, persoana vătămată are posibilitatea să demonstreze atât caracterul incomplet al urmăririi penale, cât și aprecierea eronată a probelor pe care s-a întemeiat soluția emisă de procuror. În plus, nicio dispoziție legală nu împiedică persoana vătămată ca, atunci când apreciază că este posibilă administrarea altor probe pentru stabilirea adevărului, să solicite procurorului care a emis actul de netrimitere în judecată sau procurorului ierarhic superior să dispună, în condițiile prevăzute de lege, începerea sau redeschiderea urmăririi penale. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici celorlalte dispoziții constituționale invocate de autorii excepției. În sensul celor arătate, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 849/2007, nr. 120/2008 și nr. 355/2008. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției prezent, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu. În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile. Dosarul va fi trimis de parchet judecătorului, în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul. Persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane, legal citate, nu împiedică soluționarea cauzei. Când judecătorul consideră că este absolut necesară prezența persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia. La judecarea plângerii, prezența procurorului este obligatorie. La termenul fixat pentru judecarea plângerii, judecătorul dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale și apoi procurorului. Judecătorul, soluționând plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Judecătorul pronunță una dintre următoarele soluții:

a) respinge plângerea, prin sentință, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menținând rezoluția sau ordonanța atacată;

b) admite plângerea, prin sentință, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă;

c) admite plângerea, prin încheiere, desființează rezoluția sau ordonanța atacată și, când probele existente la dosar sunt suficiente, reține cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispozițiile privind judecata în primă instanță și căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanței îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1. Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 lit. a) și b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate. În situația prevăzută în alin. 8 lit. a), persoana în privința căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10. Judecătorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia. Plângerea greșit îndreptată se trimite organului judiciar competent." În susținerea neconstituționalității acestor prevederi legale, autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) cu privire la statul român, ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 40 cu privire la dreptul de asociere, ale art. 45 referitoare la libertatea economică, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției, ale art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public și ale art. 132 alin. (1) cu privire la statutul procurorilor, precum și a prevederilor art. 1 privind obligația de a respecta drepturile omului și ale art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală au fost supuse în numeroase rânduri controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la dispoziții din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate și în prezenta cauză și cu motivări similare. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 66 din 3 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 17 februarie 2005, Decizia nr. 64 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 22 februarie 2006, Decizia nr. 849 din 9 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 15 noiembrie 2007, Decizia nr. 1.132 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, Decizia nr. 1.159 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 14 din 8 ianuarie 2008, Decizia nr. 120 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008, precum și Decizia nr. 355 din 20 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 7 aprilie 2008. Cu aceste prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, statuând, în mod constant, că dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală nu încalcă egalitatea în drepturi, liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, ci dau expresie acestor garanții constituționale. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudențe, atât soluția, cât și considerentele de principiu cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. În ceea ce privește criticile referitoare la omisiuni legislative, precum și cele care vizează activitatea Ministerului Public și a instanțelor de judecată, aceste aspecte nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt, după caz, de competența legiuitorului, respectiv a instanțelor de judecată, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Agricolă "Inotești" din comuna Colceag, județul Prahova, în Dosarul nr. 1.335/42/2007 al Curții de Apel Ploiești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 3.809/2/2007 (nr. în format vechi 1.351/2007) al Curții de Apel București - Secția I penală, de Marin Duță și de Societatea Agricolă "Inotești" din comuna Colceag, județul Prahova, în Dosarul nr. 1.387/259/2007 al Tribunalului Prahova - Secția penală, de Constantin Virgil Manea în Dosarul nr. 10.365/1/2007, de Marin Duță în dosarele nr. 6.793/1/2007 și nr. 6.795/1/2007, de Ion Mladin în Dosarul nr. 2.359/54/2007 și de Societatea Comercială "Cătălina Impex" - S.R.L. din Vaslui, județul Vaslui, în Dosarul nr. 1.476/44/2007, toate aceste din urmă dosare fiind ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică