DECIZIE nr. 617/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent-șef Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 16, art. 17 și art. 138 alin. (1) și (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș în Dosarul nr. 2.516/100/2007 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 15 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 2.516/100/2007, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16, art. 17 și art. 138 alin. (1) și (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Excepția a fost ridicată de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș într-o cauză având ca obiect plata pasivului de către o debitoare aflată în insolvență, în temeiul art. 138 alin. (1) și (3) lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susțin următoarele: în actuala redactare neconstituționalitatea art. 138 alin. (1) și (3) din lege constă în "imposibilitatea promovării de către un singur creditor a cererii de angajare a răspunderii membrilor organelor de conducere, deși administratorul judiciar/lichidatorul ar avea interes să o facă, dar nu își exercită acest drept, iar comitetul creditorilor nu există, în dezacord cu situațiile existenței unui comitet al creditorilor și al unui lichidator care își exercită acest drept", precum și în aceea că "limitează dreptul unui creditor la un proces echitabil, conferit de art. 6 pct. 1 din Convenție". Totodată, apreciază că atât art. 138 alin. (1) și (3), cât și art. 16 și 17 din legea criticată "sunt neconstituționale, întrucât permit existența unei discriminări între drepturile unui singur creditor prin raportare la drepturile comitetului creditorilor atunci când ambii se află în aceeași situație juridică", prin nesocotirea de către legiuitor a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (2) și art. 124 alin. (2) din Constituție și a prevederilor Convenției. Mai apreciază că "atât procedura de autorizare din partea judecătorului-sindic, cât și limitarea calității procesuale active la lichidator/comitetul creditorilor sunt în măsură să aducă atingere atât dreptului la un proces echitabil, cât și celerității actului de justiție", că " Legea nr. 85/2006 are ca obiect insolvența, principalii creditori fiind interesați de desfășurarea cu rapiditate a procedurii și nu impunerea de bariere formale", precum și că "în prezenta speță legiuitorul a prevăzut prin art. 139 un termen clar de prescriere a acțiunii prevăzute de art. 138, termen care curge chiar în situația inexistenței unui comitet al creditorilor, vătămând drepturile creditorului asemănător cu situația prevăzută în Decizia Curții Constituționale nr. 797/2007 ". Cu referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, face trimitere specială la Decizia nr. 549/2007. Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, față de motivele de neconstituționalitate formulate de autorul excepției cu privire la textele din lege criticate, consideră, în esență, că procedura insolvenței "își poate urma cursul și cu un singur creditor, care, asemenea asociatului unic al SRL unipersonale, își poate asuma rolul de adunare a creditorilor și de comitet al creditorilor", fiind logic ca în această calitate să aibă "dreptul de a-l învesti pe judecătorul-sindic cu cererea pentru aplicarea art. 138 din Legea nr. 85/2006 ". În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, în esență, arată că "actuala reglementare în materia insolvenței aduce în prim-plan comitetul creditorilor, acordându-i puteri sporite și transformându-l în pionul principal al procedurii", context în care, dacă "sunt prea puțini creditori pentru a se forma comitetul, învestirea judecătorului-sindic cu cererea de aplicare a dispozițiilor legale privind răspunderea membrilor organelor de conducere se poate face de un singur creditor". Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 16, art. 17 și art. 138 alin. (1) și (3) din Legea nr. 85/2006 sunt constituționale, fiind în deplină concordanță cu textele din Constituție invocate ca fiind încălcate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 16, art. 17 și art. 138 alin. (1) și (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. Textele de lege criticate dispun astfel: art. 16 cu privire la desemnarea de către judecătorul-sindic a unui comitet de creditori dintre cei cu creanțe garantate, bugetare și chirografare, precum și cu privire la procedura de desemnare și organele de lucru ale acestui comitet, art. 17 cu privire la atribuțiile comitetului creditorilor, procedura de lucru și deciziile comitetului, precum și cu privire la căile de atac împotriva acțiunilor, măsurilor și deciziilor luate de comitet, iar art. 138 alin. (1) și (3) cuprinde prevederi referitoare la răspunderea membrilor organelor de conducere din cadrul societății pentru faptele ce au cauzat starea de insolvență a debitorului. Autorul excepției susține că textele de lege criticate contravin, în ordinea invocării lor, prevederilor constituționale ale: art. 21 privind "Accesul liber la justiție", art. 16 referitor la "Egalitatea în drepturi" și art. 124 alin. (2) potrivit căruia "Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți", toate coroborate cu dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care dispun în legătură cu dreptul la un proces echitabil. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că prevederile art. 138 alin. (1) din legea criticată au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași texte din Constituție și, în esență, pentru critici asemănătoare celor din prezenta cauză. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.054 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 4 decembrie 2007, Curtea, respingând excepția de neconstituționalitate a constatat, pentru argumentele acolo reținute, că art. 21 din Constituție nu este încălcat. Totodată, prin Decizia nr. 745 din 13 Septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 8 octombrie 2007, Curtea a reținut că, în materia insolvenței, legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de îndeplinirea anumitor cerințe și respectarea anumitor proceduri. Prin instituirea acestor proceduri nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiție, de care, în mod evident, cel interesat a beneficiat în cadrul termenului legal instituit, ci s-a avut în vedere instaurarea unui climat de ordine indispensabil în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21, asigurându-se protecția drepturilor și intereselor legitime ale tuturor părților. Deși autorul excepției invocă neconstituționalitatea "dispozițiilor art. 16, 17, 138 alin. (1) și (3) din Legea nr. 85/2006 prin raportare la dispozițiile art. 21, art. 16, art. 124 alin. (2) din Constituția României, coroborate cu dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului", criticile formulate privesc doar art. 138 din Legea nr. 85/2006 și, în esență, prin raportare la art. 21 din Constituție. Așa fiind, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în motivarea neconstituționalității dispozițiilor art. 16 și 17 din legea criticată. Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16, art. 17 și art. 138 alin. (1) și (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Maramureș în Dosarul nr. 2.516/100/2007 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 27 mai 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef, Gabriela Dragomirescu