DECIZIE nr. 636/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (2)-(4), art. 8 alin. (2) și (5), precum și ale art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Mihaela Victoria Sandu în Dosarul nr. 7.448/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 București. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 10 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 7.448/4/2007, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (2)-(4), ale art. 8 alin. (2) și (5), precum și ale art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Mihaela Victoria Sandu. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textele de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece permit instanței de judecată să soluționeze o cauză fără să își exercite obligația de aflare a adevărului. Astfel, posibilitatea soluționării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse împiedică exercitarea dreptului la apărare și realizarea unui proces echitabil. Mai mult, debitorul are dreptul să formuleze apărări de fond doar pe calea contestației la executare, limitându-se posibilitatea exercitării dreptului la apărare și încălcându-se principiul securității raporturilor juridice. Se mai arată că se încalcă dreptul la un proces echitabil și normele constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, întrucât cererea în anulare este soluționată de către aceeași instanță care a soluționat fondul și, în plus, hotărârea pronunțată în această cale de atac nu mai poate fi atacată cu recurs. Judecătoria Sectorului 4 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât "prin procedura de soluționare prevăzută de dispozițiile legale menționate nu se împiedică exercitarea dreptului la apărare și realizarea unui proces echitabil, deoarece debitorul are posibilitatea să conteste susținerile creditoarei, să propună probe în apărare și să își formuleze apărările necesare. Împrejurarea că în cadrul acestei proceduri se poate administra numai proba cu înscrisuri nu afectează dreptul la apărare, deoarece aceste dispoziții se aplică ambelor părți." În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Avocatul Poporului, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 alin. (2)-(4), ale art. 8 alin. (2) și (5), precum și ale art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: - Art. 4 alin. (2)-(4): "(2) În toate cazurile, pentru soluționarea cererii, judecătorul dispune citarea părților, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicații și lămuriri, precum și pentru a stărui în efectuarea plății sumei datorate de debitor ori pentru înțelegerea părților asupra modalităților de plată.

(3) La citația pentru debitor se vor anexa în copie cererea creditorului și actele depuse de acesta în susținerea cererii.

(4) În citație se va face mențiunea că până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfățișare debitorul poate să depună întâmpinare, precum și actele ce pot contribui la soluționarea cererii.";

- Art. 8 alin. (2) și (5): "(2) Cererea în anulare se soluționează de către instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. [

]

(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă."

- Art. 9 alin. (2): "La cererea creditorului ordonanța prevăzută la alin. (1) sau, după caz, ordonanța împotriva căreia a fost introdusă cererea în anulare prevăzută la art. 8, care însă a fost respinsă prin hotărâre rămasă irevocabilă prin nerecurare ori prin respingerea recursului, va fi învestită cu formulă executorie, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă. Astfel învestită, ordonanța constituie titlu executoriu, care se eliberează creditorului. Totodată titlul, în copie, se comunică și debitorului." Prevederile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 20 "Tratatele internaționale privind drepturile omului", ale art. 21 "Accesul liber la justiție" și ale art. 53 "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți". Totodată, sunt invocate și prevederile art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care se referă la dreptul la un proces echitabil. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunțat, prin numeroase decizii, asupra constituționalității textelor de lege criticate în prezenta cauză, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală și față de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004, Decizia nr. 274 din 24 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 10 august 2004, Decizia nr. 116 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 20 martie 2006, Decizia nr. 25 din 12 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 16 februarie 2006, și Decizia nr. 109 din 13 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 5 martie 2007, prin care Curtea, pentru considerentele acolo reținute, a respins ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate invocate cu privire la art. 4 alin. (2)-(4) și ale art. 8 alin. (2) și (5) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 (criticate alături de alte texte din același act normativ), statuând că acestea nu încalcă prevederile constituționale ale art. 20, 21 și ale art. 53 alin. (2) și nici pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Tot astfel, prin Decizia nr. 116 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 20 martie 2006, și prin Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, Curtea a statuat că dispozițiile art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 sunt constituționale. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele care au fundamentat deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (2)-(4), ale art. 8 alin. (2) și (5), precum și ale art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Mihaela Victoria Sandu în Dosarul nr. 7.448/4/2007 al Judecătoriei Sectorului 4 București. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Marieta Safta