DECIZIE nr. 639/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Iosif Jager în Dosarul nr. 37.674/3/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 600 D/2008, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Iosif Jager în Dosarul nr. 434/302/2007 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 351 D/2008 și nr. 600 D/2008, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 14 și art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 600D/2008 la Dosarul nr. 351 D/2008, care a fost primul înregistrat. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele: Prin Încheierea din 25 ianuarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 37.674/3/2007, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Iosif Jager. Prin Încheierea din 3 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 434/302/2007, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată, de asemenea, de Iosif Jager. În motivarea excepției de neconstituționalitate, în ambele dosare conexate, se susține, în esență, că, față de normele privind garantarea dreptului de proprietate și a creanțelor asupra statului, atât din sistemul constituțional dinainte de 1991, cât și din sistemul constituțional actual, aplicarea termenului de 3 ani, prevăzut de dispozițiile legale criticate, începând cu data de 1 ianuarie 1990, nu reprezintă o îndeplinire întocmai și cu bună credință a obligației statului român de a nu îl lipsi pe autorul excepției în mod arbitrar de proprietatea sa, având în vedere că acesta putea să-și valorifice dreptul "numai din momentul chemării titlurilor de plată, caz în care termenul de prescripție urma să curgă de la acea dată". Se mai arată că, "dat fiind că titlurile nu au fost chemate la plată după anul 1990", termenul de prescripție de 3 ani nu poate fi aplicat fără a fi încălcate prevederile art. 44 alin. (1) din Constituție referitoare la garantarea creanțelor asupra statului, precum și ale art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Tribunalul București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția este neîntemeiată. Arată că prevederile criticate "au, practic, un caracter tehnic și nu contravin dispozițiilor art. 44 alin. (1) din Constituție". În plus, mai arată că "în speță, prin invocarea excepției de neconstituționalitate, recurentul critică, în fapt, modalitatea de calcul a termenului de prescripție instituit de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, la care s-a oprit instanța de fond, o situație de fapt particulară speței, aceste aspecte depășind sfera criticilor de neconstituționalitate". Curtea de Apel București - Secția a III -a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția este neîntemeiată. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că "instituția prescripției, în general, și termenele în raport cu care aceasta își produce efectele nu pot fi considerate de natură să îngrădească dreptul de proprietate privată". Face referire și la Decizia nr. 251/2008, pronunțată de Curtea Constituțională. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 19 din 21 aprilie 1958, care au următorul conținut: - Art. 1: "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind accesorii. Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă."; - Art. 3: "Termenul prescripției este de 3 ani." Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă dispozițiile "art. 15 și 17 din Constituția din anul 1923 - repusă în vigoare prin Decretul Regal nr. 1.849 din 31 august 1944 și ale art. 8 alin. 1 și 2, art. 10 din Constituția din anul 1948", ale art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului -"Nimeni nu va fi obiectul unor imixtiuni arbitrare în viața sa particulară, în familia sa, în domiciliul său ori în corespondență, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputației sale. Orice persoană are dreptul la protecția legii împotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri", ale art. 1 "Protecția proprietății" din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și prevederile constituționale ale art. 11 "Dreptul internațional și dreptul intern", ale art. 20 - "Tratatele internaționale privind drepturile omului" și ale art. 44 alin. (1) "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege". Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, criticate de același autor, într-o altă cauză, în raport de aceleași dispoziții constituționale și cu argumente identice. Astfel, prin Decizia nr. 251 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 17 aprilie 2008, Curtea, referindu-se și la jurisprudența sa în materie, a statuat, pentru considerentele acolo reținute, că normele criticate nu încalcă dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală. Curtea a respins și susținerile referitoare la neconstituționalitatea textului de lege criticat, prin raportare la "dispozițiile art. 15 și 17 din Constituția din anul 1923 - repusă în vigoare prin Decretul Regal nr. 1.849 din 31 august 1944 și ale art. 8 alin. 1 și 2, art. 10 din Constituția din anul 1948", întrucât "Curtea Constituțională înființată potrivit Constituției din anul 1991 are rolul de garant al ordinii constituționale create de această Constituție. Ca atare, legile și alte acte normative emise înainte într-o altă ordine constituțională puteau fi examinate sub aspectul constituționalității numai în raport cu acea ordine constituțională și de organismele pe care Constituția atunci în vigoare le prevedea". Cu privire la celelalte dispoziții din Constituție și documentele internaționale invocate ca fiind încălcate, s-a reținut că nu sunt incidente. Întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, considerentele care fundamentează soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin decizia mai sus menționată își păstrează valabilitatea, inclusiv în ceea ce privește art. 1 din Decretul nr. 167/1958, față de care nu au fost formulate critici distincte. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, excepție ridicată de Iosif Jager în Dosarul nr. 37.674/3/2007 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă și, respectiv, în Dosarul nr. 434/302/2007 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Marieta Safta