DECIZIE nr. 197/2008

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 190 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Valdor Prod Com" - S.R.L. din localitatea Valea lui Mihai, județul Bihor, în Dosarul nr. 7.809/111/CA/2006 al Tribunalului Bihor - Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 26 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 7.809/111/R/CA/2006, Tribunalul Bihor - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 190 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Valdor Prod Com" - S.R.L. din localitatea Valea lui Mihai, județul Bihor, cu prilejul soluționării contestației în anulare formulate împotriva Deciziei nr. 402/R/CA/2006, pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. 3.168/R/CA/2006. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile art. 190 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (2) lit. a) din Codul de procedură fiscală sunt contrare dispozițiilor art. 21, 47, 52 și 16 din Constituție. Astfel, arată că respingerea plângerii contravenționale pe care a formulat-o conduce la concluzia că nu s-a bucurat de un proces echitabil, întrucât nu a avut posibilitatea să-și dovedească nevinovăția. De asemenea, arată că i s-a aplicat o pedeapsă vădit disproporționată în raport cu gradul de pericol social al faptei contravenționale, astfel că, în opinia sa, se contravine principiului egalității în drepturi. În sfârșit, consideră că aplicarea sancțiunii, care i-a determinat pierderi patrimoniale semnificative, încalcă art. 52 din Constituție privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum și dispozițiile constituționale ce consacră dreptul la un nivel de trai decent. Tribunalul Bihor - Secția comercială și contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că măsurile instituite prin dispozițiile legale criticate asigură eficiența luptei împotriva evaziunii fiscale, ceea ce nu îngrădește cu nimic libertatea comerțului, stabilind un cadru legal clar și precis în care să se desfășoare schimburile comerciale. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatul Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Guvernul consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. Astfel, arată că aplicarea unei sancțiuni în urma săvârșirii unei contravenții nu are nicio legătură cu principiul egalității în drepturi. De asemenea, respingerea plângerii contravenționale a petentei de către instanța de fond nu reprezintă o încălcare a art. 21 din Constituție, deoarece soluția dată de o instanță judecătorească într-o anumită cauză reprezintă o chestiune de aplicare a legii, nicidecum de constituționalitate a acesteia, iar posibilitatea de a ataca actul administrativ reprezintă tocmai o concretizarea a art. 52 din Constituție. În sfârșit, arată că art. 47 din Constituție consacră obligativitatea statului de a lua măsuri de dezvoltare economică și protecție socială, iar sancționarea faptelor de evaziune fiscală răspunde tocmai acestei cerințe prin finalitatea asigurării unui mediu economic sănătos. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că incriminarea și sancționarea contravențiilor se aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. De asemenea, arată că actele de soluționare a contestațiilor sau reclamațiilor sunt acte administrative supuse cenzurii instanței de judecată. În ceea ce privește art. 47 din Constituție, arată că acesta nu are incidență în cauză. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 190 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005. Curtea constată însă că ulterior sesizării sale cu excepția de neconstituționalitate, Codul de procedură fiscală a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, textele de lege criticate primind o nouă numerotare, astfel că în prezent soluția legislativă criticată se găsește în cuprinsul art. 220 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (2) lit. a), având următoarea redactare: - Art. 220 alin. (1) lit. c) și d): "Constituie contravenții următoarele fapte: [

]

c) deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false;

d) nerespectarea programului de lucru al antrepozitului fiscal de producție de alcool etilic și de distilate, așa cum a fost aprobat de autoritatea fiscală competentă;";

- Art. 220 alin. (2) lit. a): "Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum și cu:

a) confiscarea produselor, iar în situația în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), c), k), l), m), n), v), x) și y);".

Autorul excepției consideră că textele de lege criticate sunt contrare următoarelor dispoziții constituționale: art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și art. 47 privind nivelul de trai. Examinând excepția de neconstituționalitate sub aspectul criticii dispozițiilor art. 220 alin. (1) lit. c) și d) și alin. (2) lit. a) din Codul de procedură fiscală în raport cu prevederile constituționale care consacră dreptul la un proces echitabil, Curtea constată că argumentele autorului excepției se sprijină pe aspecte de aplicare a legii, iar nu pe probleme ce țin de constituționalitatea textelor de lege, nemulțumirea sa fiind generată de soluția dată de instanța de judecată cu prilejul soluționării plângerii contravenționale. Or, aplicarea legii este un aspect ce revine competenței instanței de judecată, iar nu competenței instanței de contencios constituțional. De altfel, Curtea observă că cel interesat poate formula plângere împotriva măsurilor administrative dispuse de către organele fiscale, drept de care autorul excepției s-a și prevalat, astfel că nu se poate reține îngrădirea dreptul de acces liber la justiție și nici a dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică printr-un act administrativ de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei. În ceea ce privește concordanța dintre textele de lege criticate și art. 16 din Constituție, pornind de la argumentele invocate de autorul excepției, Curtea reține că principiul constituțional al egalității în drepturi nu include în conținutul său necesitatea existenței unei proporții între sancțiunea aplicată prin lege și gradul de pericol al faptei sancționate. În sfârșit, Curtea constată și că aplicarea unei sancțiuni pentru săvârșirea unor contravenții nu poate fi privită ca o impietare a dreptului la un nivel de trai decent, de vreme ce restrângerile patrimoniale invocate de autorul excepției sunt rezultatul unor acte de încălcare a legii. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 220 alin. (1) lit. c) și d) și ale alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Valdor Prod Com" - S.R.L. din localitatea Valea lui Mihai, județul Bihor, în Dosarul nr. 7.809/111/CA/2006 al Tribunalului Bihor - Secția comercială și de contencios administrativ. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2008. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea