DECIZIE nr. 39/2008

Curtea Constituțională a fost sesizată de Președintele României, în temeiul dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituția României, republicată, și ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu privire la neconstituționalitatea Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative și a Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum și pentru modificarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. La sesizări au fost anexate, în copie, Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum și pentru modificarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Sesizările au fost trimise Curții Constituționale prin Adresa nr. 139 din 8 ianuarie 2008 și formează obiectul Dosarului nr. 20A/2008. Sesizările de neconstituționalitate au ca obiect dispozițiile Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative și ale Legii privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum și pentru modificarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. În motivarea sesizărilor de neconstituționalitate se arată, în esență, următoarele: A. Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative și "ordonanța în sine" contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin.(2), art. 107 alin. (1) teza întâi și art. 119. În acest sens, se arată că, în temeiul art. 4 lit. d) pct. 2 din Legea nr. 415/2002 privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, precum și al art. 8 și 30 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, "Guvernul trebuia să supună avizării C.S.A.T. proiectul ordonanței aprobate de legea criticată, deoarece Ministerul Internelor și Reformei Administrative este o instituție cu atribuții în domeniul securității naționale". Avizul C.S.A.T. era obligatoriu și trebuia să fie prealabil emiterii ordonanței, motiv pentru care lipsa lui reprezintă un viciu de neconstituționalitate. În continuare, se apreciază că neconstituționalitatea ordonanței se transferă legii de aprobare, care însă nu poate fi acoperită de aprobarea Parlamentului. B. Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum și pentru modificarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare și "ordonanța în sine" contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (2), art. 107 alin. (1) teza întâi, art. 115 alin. (4) și art. 119. În acest sens, se arată că, potrivit art. 4 lit. d) pct. 6 din Legea nr. 415/2002 privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, proiectele de acte normative emise de Guvern referitoare la "alocațiile bugetare destinate ministerelor și serviciilor cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale" se avizează de C.S.A.T. Avizul este obligatoriu și prealabil emiterii actului normativ. De asemenea, se apreciază că problemele reglementate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2007, deci "pe calea excepțională a delegării legislative, nu se justifică", acestea putând fi soluționate "pe calea legiferării normale". În fine, se consideră că Guvernul s-a pus pe sine mai presus de lege, subminând instituția C.S.A.T., ceea ce pune în pericol securitatea națională. În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin.(2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a transmite punctele lor de vedere. Guvernul susține că sesizările de neconstituționalitate sunt neîntemeiate. În acest sens, arată că autorul sesizărilor nu indică nicio dispoziție din cuprinsul legilor sau ordonanțelor care să fie în contradicție cu prevederi sau principii constituționale, astfel încât controlul de constituționalitate este, în fapt, lipsit de obiect. Consideră că autorul sesizărilor pretinde doar că neconstituționalitatea este generată de nerespectarea unor proceduri prevăzute de lege cu prilejul elaborării ordonanțelor, proceduri care presupun solicitarea și emiterea avizului C.S.A.T. în faza elaborării și definitivării proiectelor de acte normative. În legătură cu acest aspect, Guvernul arată că nu există nicio prevedere constituțională în sensul condiționării emiterii anumitor ordonanțe de urgență numai după obținerea avizului C.S.A.T. Apreciază că acest aviz este unul facultativ, deoarece nici Legea nr. 415/2002 nu precizează natura acestuia. De aceea, Guvernul a considerat că nu este necesară solicitarea avizului C.S.A.T., cu atât mai mult cu cât ordonanțele de urgență criticate au fost supuse aprobării Parlamentului, organ ce are dreptul de control asupra C.S.A.T. Cât privește Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2007, arată că se impunea "adoptarea unor măsuri privind schemele profesionale de securitate socială și pentru a înlătura impactul social deosebit de grav determinat de blocarea sistemului de pensii specific militar". Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere. CURTEA, examinând sesizările de neconstituționalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legilor criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție și ale art. 1, 10, 15, 16 și 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, să soluționeze sesizările de neconstituționalitate formulate de Președintele României. Obiectul sesizărilor de neconstituționalitate îl constituie Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative și Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum și pentru modificarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Prevederile constituționale considerate ca fiind încălcate prin dispozițiile criticate sunt următoarele: - Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege."; - Art. 107 alin. (1) teza întâi: "Primul-ministru conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuțiile ce le revin."; - Art. 115 alin. (4): "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora."; - Art. 119: "Consiliul Suprem de Apărare a Țării organizează și coordonează unitar activitățile care privesc apărarea țării și securitatea națională, participarea la menținerea securității internaționale și la apărarea colectivă în sistemele de alianță militară, precum și la acțiuni de menținere sau de restabilire a păcii." Acest ultim text constituțional invocat în susținerea neconstituționalității dispozițiilor supuse controlului Curții consacră o autoritate a administrației publice, autonomă față de Guvern, prezidată de Președintele României și supusă controlului parlamentar, a cărei menire este, potrivit art. 1 din Legea nr. 415/2002 privind organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, "organizarea și coordonarea unitară a activităților care privesc apărarea țării și siguranța națională". Prin criticile formulate sunt vizate doar aspecte ce țin de constituționalitate extrinsecă, autorul sesizărilor criticând procedurile de elaborare și emitere a ordonanțelor de urgență aprobate prin legile supuse controlului Curții, în principal, faptul că pentru proiectele acestor ordonanțe nu a fost solicitat avizul C.S.A.T. În legătură cu acest aspect, Curtea reține că Guvernul avea obligația legală de a solicita avizul C.S.A.T. În acest sens sunt dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora "În cazurile prevăzute de lege, în faza de elaborare a proiectelor de acte normative inițiatorul trebuie să solicite avizul autorităților interesate în aplicarea acestora, în funcție de obiectul reglementării", și dispozițiile art. 30 alin. (3) din aceeași lege, care stipulează că "Forma finală a instrumentelor de prezentare și motivare a proiectelor de acte normative trebuie să cuprindă referiri la avizul Consiliului Legislativ și, după caz, al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, Curții de Conturi sau Consiliului Economic și Social". Din analiza prevederilor art. 119 din Constituție, a reglementării art. 4 lit. d) din Legea nr. 415/2002 și a dispozițiilor de lege susmenționate, nu rezultă însă obligativitatea obținerii vreunui aviz. Niciun text constituțional nu se referă la avizarea actelor normative inițiate sau emise de Guvern, în sensul condiționării emiterii acestora numai după obținerea vreunui aviz. Dacă Guvernul a solicitat sau nu avizul C.S.A.T., dacă acesta a fost obținut ori nu, acestea nu sunt veritabile probleme de constituționalitate. Ar fi vorba despre neconstituționalitate numai în situația în care actele normative criticate sau procedura lor de adoptare ar veni în contradicție cu texte ori principii constituționale. Trecând la examinarea criticii referitoare la înfrângerea, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2007, a exigențelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție în materie de delegare legislativă, Curtea reține din preambulul ordonanței rațiunea și utilitatea acesteia, precum și existența unei situații extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, în condițiile asumării de către România, ca stat membru al Uniunii Europene, a obligației de a transpune acquis-ul comunitar, implicit de a asigura respectarea principiului egalității de șanse în cadrul schemelor ocupaționale de securitate socială, inclusiv în ceea ce privește sistemul pensiilor militare de stat. În sfârșit, prevederile constituționale ale art. 16 alin.(2) și ale art. 107 alin. (1) teza întâi nu pot fi reținute ca având relevanță pentru soluționarea sesizărilor de neconstituționalitate. În consecință, Curtea constată că actele normative supuse controlului sunt constituționale. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) și al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

1. Constată că Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative este constituțională. 2. Constată că Legea privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum și pentru modificarea Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare este constituțională. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dezbaterea a avut loc la data de 30 ianuarie 2008 și la aceasta au participat: Ioan Vida, președinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader și Augustin Zegrean, judecători. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef, Doina Suliman