DECIZIE nr. 1435/2009

Tudorel Toader - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Muhammad Nawaz în Dosarul nr. 505/59/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând Decizia nr. 714/2009 a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 12 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 505/59/2009, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Muhammad Nawaz într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect prelungirea măsurii de luare în custodie publică. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 încalcă liberul acces la justiție, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, dreptul la libertate și siguranță, precum și principiul independenței justiției, "în măsura în care acestea nu reglementează o procedură clară de prelungire a perioadei de luare în custodie publică", precum și prin limitarea duratei acestei proceduri. Astfel, se susține că soluția prelungirii custodiei este impusă instanței prin lege, fără ca părțile să beneficieze de un proces echitabil, deoarece procedura exceptează reclamanta - "M.I.R.A." - de la obligația plății taxei de timbru pentru acțiunea introdusă, iar pârâtului - cetățean străin - nu îi sunt respectate garanțiile procesuale specifice procesului echitabil, constând în asigurarea unui translator în limba maternă, admiterea de probe, angajarea unui apărător și aducerea la cunoștință a măsurilor adoptate împotriva sa, alături de drepturile și obligațiile ce îi revin în timpul șederii în centrele de cazare pentru străini. În plus, arată că măsura luării în custodie publică pe o perioadă de 5 luni este excesivă, având în vedere că în procesele penale măsura arestării se ia din 30 în 30 de zile. Or, pe parcursul celor 5 luni, instanța nu are posibilitatea efectuării vreunui control pentru a verifica dacă autoritatea competentă face demersurile necesare pentru ca străinul să părăsească țara, acesta din urmă fiind împiedicat, prin lipsirea de libertate și a libertății de circulație, să facă el însuși demersuri în acest sens. De asemenea, autorul excepției critică dispozițiile art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 și sub aspectul lipsei de claritate și precizie a acestora pentru a asigura suficiente garanții că măsurile privative de libertate sunt legale. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile art. 97 alin. (5) din ordonanța criticată nu încalcă prevederile din Constituția României, "în măsura în care Curtea Constituțională apreciază că această reglementare respectă cerințele de claritate și previzibilitate impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la măsurile de lipsire de libertate". Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispozițiile art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 sunt în concordanță cu normele constituționale și convenționale pretins încălcate, astfel cum a reținut Curtea Constituțională prin Decizia nr. 28/2009 sau nr. 158/2009. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, cu următorul conținut: - Art. 97. - Luarea în custodie publică a străinilor: "(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor prevăzuți la alin. (2) care nu au putut fi îndepărtați de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Oficiului Român pentru Imigrări. Instanța trebuie să se pronunțe înainte de expirarea termenului luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instanței este irevocabilă." Autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separației puterilor în stat, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (1) referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor constituționale privind drepturile omului în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, art. 21-Accesul liber la justiție, art. 23 alin. (1) privind inviolabilitatea libertății individuale și a siguranței persoanei, art. 24 - Dreptul la apărare și ale art. 124 alin. (3) potrivit cărora "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii". Sunt invocate, de asemenea, prevederile art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la libertate și la siguranță. Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse în repetate rânduri controlului de constituționalitate sub aceleași aspecte ca și cele sesizate de autorul prezentei excepții. Prin Decizia nr. 714 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 30 iunie 2009, sau Decizia nr. 158 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 9 martie 2009, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, stabilind că "prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor care nu au putut fi îndepărtați de pe teritoriul României constituie o măsură solicitată unei instanțe de judecată, respectiv curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, și hotărâtă de aceasta în cadrul unui proces care întrunește toate exigențele cerute unui proces echitabil într-o societate democratică. Sunt astfel garantate atât accesul liber la justiție al pârâtului și exercitarea dreptului la apărare, cât și independența judecătorului, acesta urmând să hotărască în mod liber, nicio prevedere din textul de lege criticat nefiind de natură să îl direcționeze în mod automat spre o anumită soluție. În ceea ce privește susținerea referitoare la exceptarea Ministerului Administrației și Internelor, prin Oficiul Român pentru Imigrări, în calitate de reclamant, de la plata taxei de timbru pentru acțiunea introdusă, Curtea constată că autorii excepției sunt de fapt nemulțumiți de lipsa din cuprinsul textelor de lege criticate a unor prevederi care să impună acestei autorități obligația plății unei astfel de taxe". Curtea constată că cele reținute prin deciziile evocate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, de vreme ce nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Muhammad Nawaz în Dosarul nr. 505/59/2009 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 5 noiembrie 2009. PREȘEDINTE, prof. univ. dr. TUDOREL TOADER

Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi