DECIZIE nr. 936/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. 2 și art. 243 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Albuțiu în Dosarul nr. 201/35/2005 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 11 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 201/35/2005, Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 243 cu referire la art. 40 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Albuțiu într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei decizii a Tribunalului Bihor. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege sunt neconstituționale, deoarece nu instituie obligativitatea suspendării cauzei în cazul formulării unei cereri de strămutare a procesului. Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă apreciază că dispozițiile criticate nu contravin prevederilor art. 21 din Constituție și nici celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 40 alin. 2 și art. 243 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 40 alin. 2: "Președintele instanței va putea cere dosarul pricinii și să ordone, fără citarea părților, suspendarea judecării pricinii, comunicând de urgență această măsură instanței respective."; - Art. 243: "Judecata pricinilor se suspendă de drept: 1. prin moartea uneia din părți, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor; 2. prin interdicție sau punere sub curatelă a unei părți până la numirea tutorelui sau curatorului; 3. prin moartea mandatarului uneia din părți, întâmplată cu mai puțin de 15 zile înainte de ziua înfățișării; 4. prin încetarea funcției tutorelui sau curatorului; 5. prin deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului asupra reclamantului, în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile. Faptele arătate mai sus nu împiedică pronunțarea hotărârii, dacă ele s-au ivit după închiderea dezbaterilor." Excepția de neconstituționalitate se raportează la dispozițiile art. 21 din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție și la cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a pronunțat asupra dispozițiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedură civilă - raportate la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, prin Decizia nr. 573 din 3 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.143 din 19 decembrie 2005, constatând că acestea sunt constituționale. Cu acel prilej, Curtea a reținut că soluția legislativă adoptată prin reglementarea dedusă controlului de constituționalitate de a lăsa la latitudinea președintelui instanței învestită cu soluționarea cererii de strămutare suspendarea judecării pricinii nu relevă nicio contradicție cu textele constituționale de referință. Astfel, prerogativa președintelui instanței învestite cu soluționarea cererii de strămutare de a suspenda judecarea pricinii îi permite acestuia ca, în funcție de motivele de strămutare invocate, de seriozitatea și credibilitatea lor, să aprecieze asupra măsurii în care suspendarea se impune, pentru a se evita o soluție părtinitoare. Astfel, Curtea a constatat că dispozițiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu contravin textului art. 21 alin. (3) din Constituție, ci, dimpotrivă, posibilitatea recunoscută președintelui de a decide asupra suspendării, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei, este de natură să contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil, precum și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile anterioare își păstrează valabilitatea și în cauza de față. Totodată, Curtea constată că, referitor la dispozițiile art. 243 din Codul de procedură civilă, autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit, în realitate, de faptul că printre cauzele de suspendare obligatorie a cauzei nu se găsește și aceea a suspendării judecării pricinii atunci când s-a făcut o cerere de strămutare. Având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că nu poate primi o atare susținere, deoarece completarea textelor de lege intră în competența legiuitorului, iar nu a Curții Constituționale. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 40 alin. 2 și art. 243 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Albuțiu în Dosarul nr. 201/35/2005 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 23 iunie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean