DECIZIE nr. 1038/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent-șef Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Maria Di Valentin în Dosarul nr. 7.621/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, la cererea reprezentantului autorului excepției, pentru a depune concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 9 iulie 2009. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 6 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 7.621/1/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Maria Di Valentin. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional, deoarece restrânge sensul noțiunii de "lege" la acela de "lege în sens formal" și că atribuie instanțelor de drept comun competența de a sustrage legile "în sens material", cum ar fi jurisprudența constantă a instanțelor judecătorești, de la controlul de constituționalitate. La termenul de judecată a excepției, în ședința publică, precum și în concluziile scrise depuse ulterior la dosarul cauzei, s-a mai susținut că, în realitate, în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost ridicate două excepții de neconstituționalitate: o excepție substanțială, cu privire la care Curtea Constituțională nu a fost sesizată, și o excepție "vehicul", care a fost înaintată Curții Constituționale. Excepția substanțială, având ca obiect "practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal, inaugurată prin Decizia nr. 2.307 din 4 iunie 2008", se fundamentează pe dispozițiile art. 20 din Constituție, care permit Curții Constituționale ca, în temeiul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, să examineze legea atât în sens formal, cât și material, în aceasta din urmă accepțiune a legii intrând și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție care contrazice deciziile Curții Constituționale. În concluzie, se solicită "admiterea ambelor excepții de neconstituționalitate". Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 este neîntemeiată. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, acesta îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curții, dispozițiile art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004. În plus, în susținerile orale din ședința publică, precum și în concluziile scrise depuse la dosarul Curții Constituționale, s-a mai invocat și excepția de neconstituționalitate având ca obiect "practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal, inaugurată prin Decizia nr. 2.307 din 4 iunie 2008". În ceea ce privește această excepție, Curtea constată că nu a fost legal sesizată, întrucât, potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, Curtea Constituțională se pronunță numai "asupra excepțiilor de neconstituționalitate [

] ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial" iar, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți [

]". Astfel fiind, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora: "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. [

] (6) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile." Se susține că aceste prevederi legale sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 146 privind atribuțiile Curții Constituționale. Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a pronunțat în numeroase rânduri asupra constituționalității textelor de lege criticate în prezenta cauză. Astfel, printr-o serie de decizii, așa cum sunt Decizia nr. 690 din 20 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 3 februarie 2006 și Decizia nr. 688 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 28 iulie 2008, pentru considerentele acolo reținute, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea. De altfel, prin criticile formulate în prezenta cauză se solicită, în realitate, modificarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, apreciate de autorul excepției ca având un caracter restrictiv. Asemenea critici nu intră în competența Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederea supusă controlului. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție ridicată de Maria Di Valentin în Dosarul nr. 7.621/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 9 iulie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef, Marieta Safta