DECIZIE nr. 1000/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Marinela Mincă - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 32/1999 privind instituirea sistemului de cupoane pentru agricultori în anul 1999, art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 219/1999 privind Programul național pentru țărănime bazat pe cupoane atribuite gratuit, art. 215 alin. 2 și 5 din Codul penal, precum și art. 377 și art. 378 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Cuciureanu în Dosarul nr. 2.942.1/40/2006 al Curții de Apel Suceava - Secția civilă. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, apărătorul ales, cu delegație la dosar, și se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Apărătorul ales al autorului excepției pune concluzii de admitere a acesteia pentru motivele invocate în notele scrise. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă pentru art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 219/1999 și ca neîntemeiată pentru celelalte prevederi. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 5 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.942.1/40/2006, Curtea de Apel Suceava - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 32/1999 privind instituirea sistemului de cupoane pentru agricultori în anul 1999, art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 219/1999 privind Programul național pentru țărănime bazat pe cupoane atribuite gratuit, art. 215 alin. 2 și 5 din Codul penal, precum și art. 377 și art. 378 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Cuciureanu în dosarul de mai sus. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16, art. 23 alin. (11), art. 24, 44, 45 și 124, precum și ale art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, art. 11 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 32/1999 și art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 219/1999 contravin dreptului de proprietate privată și libertății economice, deoarece "interzic valorificarea cupoanelor primite de agricultori, cupoane care intră evident în patrimoniul acestora și pe care, în mod normal, aceștia le pot introduce în circuitul civil, pentru a le vinde sau a le valorifica." Totodată, autorul este nemulțumit de faptul că nu au fost anchetați și intermediarii care au cumpărat și revândut cupoanele agricole.

Articolul 215 alin. 2 și 5 din Codul penal contravine dispozițiilor constituționale ale art. 24 și art. 45, deoarece nu se face trimitere expresă la alineatul 1 al aceluiași articol, ceea ce poate duce la concluzia că pentru existența infracțiunii de înșelăciune nu ar fi necesară îndeplinirea condițiilor din primul alineat. Totodată, formularea extrem de generală a textului criticat face posibilă încadrarea în infracțiune a oricărui litigiu comercial, fapt ce afectează grav libertatea agenților economici. Cât privește art. 377 și art. 378 din Codul de procedură penală, autorul excepției susține că încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16, 124 și art. 23 alin. (11), precum și ale art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât prin poziția pe care o conferă procurorului este afectat principiul egalității armelor. De asemenea, din modul de redactare a art. 378 din Codul de procedură penală și cu precădere a alineatelor 1 și 1^1 se poate desprinde concluzia că instanța poate fi îndreptățită să-l considere pe inculpat a priori vinovat. Curtea de Apel Suceava - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 32/1999, art. 215 alin. 2 și 5 din Codul penal și art. 377 și art. 378 din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 219/1999, Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât prevederile legale criticate au fost abrogate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului prin apărătorul ales, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 11 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 32/1999 privind instituirea sistemului de cupoane pentru agricultori în anul 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 30 ianuarie 1999, art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 219/1999 privind Programul național pentru țărănime bazat pe cupoane atribuite gratuit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 30 decembrie 1999, art. 215 alin. 2 și 5 din Codul penal - Înșelăciunea, precum și art. 377 cu denumirea marginală Ordinea în care se dă cuvântul și art. 378 cu denumirea marginală Judecarea apelului, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

Art. 11 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 32/1999: "Vânzarea-cumpărarea cupoanelor pentru agricultori este interzisă."

Art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 219/1999 potrivit căruia "Cupoanele pot fi utilizate ca mijloc de plată pentru procurarea de materiale și servicii numai în cadrul tranzacțiilor comerciale directe dintre beneficiarii de cupoane și furnizorii producători și/sau distribuitorii autorizați ai acestora" a fost abrogat prin articolul unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 19 februarie 2001, aprobată prin Legea nr. 305/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 12 iunie 2001. Art. 215 alin. 2 și 5 din Codul penal: "(2) Înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni. [

]

(5) Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."

Art. 377 din Codul de procedură penală:

(1) "Dacă la termenul fixat apelul este în stare de judecată, președintele completului dă cuvântul apelantului, apoi intimatului și în urmă procurorului. Dacă între apelurile declarate se află și apelul procurorului, primul cuvânt îl are acesta.

(2) În cazul în care procurorul sau părțile invocă necesitatea administrării de noi probe, trebuie să indice probele și mijloacele de probă cu ajutorul cărora pot fi obținute. Dispozițiile art. 67 se aplică în mod corespunzător.

(3) Procurorul și părțile au dreptul la replică cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.

(4) Inculpatul are cel din urmă cuvântul."

Art. 378 din Codul de procedură penală: "(1) Instanța verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a oricăror probe noi, administrate în fața instanței de apel.

(1^1) Cu ocazia judecării apelului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în Partea specială, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când instanța de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.

(2) În vederea soluționării apelului, instanța poate da o noua apreciere probelor administrate în fața primei instanțe.

(3) Instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate."

1. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că în ce privește contrarietatea dispozițiilor art. 215 alin. 2 și 5 din Codul penal cu dreptul la apărare și accesul liber la o activitate economică, aceasta este contrasă, pe de o parte, din argumente referitoare la inexistența unei reglementări exprese de trimitere la alin. 1 al aceluiași articol și, pe de altă parte, din rațiuni ce țin de interpretarea și aplicarea legii, deoarece ar fi posibilă existența infracțiunilor prevăzute de alin. 2 sau 5, fără îndeplinirea condițiilor premisă din alin. 1, în special a celor ce vizează inducerea sau menținerea în eroare cu scopul de a obține un folos material injust. Or, aspectele legate de teoria dreptului substanțial referitoare la interpretarea și aplicarea legii excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile legale supuse controlului." Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. 2 și 5 din Codul penal urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 2. Cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 219/1999 Curtea constată că acestea au fost abrogate prin articolul unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 19 februarie 2001, aprobată prin Legea nr. 305/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 12 iunie 2001. Așa fiind, și această excepție urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, aceasta "decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia." 3. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 32/1999 potrivit cărora este interzisă vânzarea-cumpărarea cupoanelor pentru agricultori, Curtea constată că autorul excepției își fundamentează critica pe aspecte legate de modul de instrumentare a cauzei în care a fost cercetat, fiind nemulțumit, între altele, de faptul că nu au fost cercetați pentru comercializare ilegală a cupoanelor și alți "bișnițari". Or, aceste aspecte nu țin de compatibilitatea prevederilor legale cu dispozițiile constituționale invocate, planul de anchetă urmat de organul de urmărire penală neputând fi invocat ca un fine de neconstituționalitate. 4. În sfârșit, Curtea constată că prin Decizia nr. 438 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2008, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedură penală, reținând în esență că instanța verifică hotărârea atacată nu numai pe baza materialului existent, ci și a oricăror noi probe administrate în fața sa, printre acestea regăsindu-se și declarația inculpatului. Așa fiind, prevederile legale criticate satisfac pe deplin exigențele constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil. În plus, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, în cadrul limitelor sale referitoare la efectele devolutiv și extensiv guvernate de principiul non reformatio în pejus, instanța de apel este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, asigurând astfel părților suficiente garanții procesuale în deplin acord cu dreptul la un proces echitabil. Distinct de argumentele deciziei mai sus menționate, care își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză inclusiv pentru art. 377 din Codul de procedură penală, Curtea mai constată că, potrivit art. 70 alin. 2 din Codul de procedură penală, inculpatul are libertatea de a nu da nicio declarație, iar în cazul în care consimte să o facă, precizările sale nu constituie ipso facto o declarație de culpabilitate, întrucât aceasta, ca de altfel toate mijloacele de probă din procesul penal, are drept scop aflarea adevărului și poate fundamenta o decizie de condamnare numai în măsura în care se coroborează cu alte fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul tuturor probelor existente într-o cauză. Așa fiind, prevederile legale criticate satisfac pe deplin exigențele constituționale referitoare la art. 23 alin. (11) și nici nu se aplică discriminatoriu, deoarece toți inculpații aflați în cel puțin una dintre cele două situații juridice circumscrise de text beneficiază de același tratament, neputând fi pus semnul egalității între inculpații neaudiați sau achitați de instanța de fond, pe de o parte, și cei audiați sau condamnați de prima instanță, pe de altă parte. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

1. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 32/1999 privind instituirea sistemului de cupoane pentru agricultori în anul 1999, art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 219/1999 privind Programul național pentru țărănime bazat pe cupoane atribuite gratuit și art. 215 alin. 2 și 5 din Codul penal, excepție ridicată de Constantin Cuciureanu în Dosarul nr. 2.942.1/40/2006 al Curții de Apel Suceava - Secția civilă. 2. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 377 și art. 378 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 7 iulie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru