DECIZIE nr. 603/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor "art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 68 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România", excepție ridicată de Cai Aping în Dosarul nr. 1.709/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale în ceea ce privește prevederile art. 11 alin. (1) din ordonanță și apreciind că celălalt text de lege criticat nu contravine dispozițiilor constituționale și convenționale la care autorul excepției își raportează critica. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 24 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.709/2/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 68 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Cai Aping într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a deciziei Oficiului Român pentru Imigrări de returnare a acesteia, obligarea acestei autorități la prelungirea dreptului de ședere în România în alte scopuri și la anularea interdicției de intrare pe o perioadă de 6 luni de la data ieșirii din țară. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate nu sunt suficient de precise și de accesibile, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în înțelesul dat de practica jurisprudențială a Curții Europene a Drepturilor Omului. Autorul excepției arată că, în opinia sa, este încălcat principiul neretroactivității legii, întrucât noile condiții de prelungire a dreptului de ședere, introduse prin modificările și completările Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002, sunt mult mai restrictive și, "prin lipsa de precizie cu privire la străinii intrați în România în temeiul unei legi anterioare, afectează însăși substanța dreptului dedus judecății". Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 68 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 56/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007 (iar nu prin Legea nr. 347/2007, așa cum precizează autorul excepției). În temeiul art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 55/2007 privind înființarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorității pentru străini și a Oficiului Național pentru Refugiați, precum și modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2007, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, iar, după renumerotare, art. 68 alin. (5) a devenit art. 69 alin. (5). Textele de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 11 alin. (1): "(1) Străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere." - Art. 69 alin. (5): "(5) Dreptul de ședere pentru străinii prevăzuți la alin. (1) lit. e) și f) se acordă pentru o perioadă de maximum un an, fără posibilitatea prelungirii. În cazuri excepționale, pentru străinii prevăzuți la alin. (1) lit. e) dreptul de ședere poate fi prelungit o singură dată pentru o perioadă de până la 6 luni, în vederea dobândirii unei calificări în profesia în care s-au pregătit." Străinii prevăzuți la art. 69 alin. (1) lit. e) sunt aceia care au intrat pe teritoriul României în scopul formării profesionale neremunerate în cadrul unei întreprinderi din sectorul public sau privat ori în cadrul unui furnizor de formare profesională acreditat, iar străinii prevăzuți la lit. f) a aceluiași articol sunt aceia care desfășoară activități în cadrul unor programe de voluntariat. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse la art. 15 alin. (2) potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale și contravenționale mai favorabile, și la art. 21 alin. (3) care instituie dreptul părților la un proces echitabil. Se invocă, de asemenea, și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care garantează dreptul la un proces echitabil. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că pretinsa retroactivitate a prevederilor art. 69 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România este, în realitate, o chestiune de determinare a legii aplicabile, în funcție de succesiunea în timp a normelor legale ce stabilesc condițiile în care se poate prelungi dreptul de ședere pe teritoriul României. Competența de a se pronunța cu privire la această problemă aparține exclusiv instanței chemate să soluționeze plângerea introdusă împotriva deciziilor Oficiului Român pentru Imigrări. Nici celelalte critici nu sunt întemeiate, textele de lege fiind redactate într-o manieră deosebit de clară și precisă, fiind evident că înțelegerea acestora nu prezintă niciun fel de probleme, iar interpretarea lor nu poate fi decât univocă, neexistând riscul apariției arbitrariului. Sub acest aspect, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, prin Decizia nr. 848 din 9 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 14 noiembrie 2007, cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, care limitează în timp dreptul acelor străini care se află în România, temporar și în mod legal, de a rămâne pe teritoriul statului român "numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere". Cu acel prilej, Curtea a statuat că o asemenea condiție este pe deplin justificată de rațiuni de control al fenomenului migraționist, prin impunerea respectării anumitor obligații de către străinii care au dobândit dreptul de ședere temporară pe teritoriul României. Curtea a mai arătat că aceste dispoziții legale trebuie privite prin prisma prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora, "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", text constituțional care se aplică nu numai cetățenilor României, ci și străinilor și apatrizilor. Din această perspectivă, Curtea a constatat că textul de lege criticat trebuie interpretat prin coroborare cu prevederile art. 4 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, potrivit cărora "Străinii aflați pe teritoriul României sunt obligați

să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat șederea, precum și să depună toate diligențele necesare pentru a ieși din România până la expirarea acestei perioade". În ceea ce privește invocarea de către autorul prezentei excepții a dispozițiilor constituționale și convenționale care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Constituțională observă că prevederile de lege criticate au incidență în cadrul procedurii administrative desfășurate în fața Oficiului Român pentru Imigrări, care este premergătoare etapei jurisdicționale prin care instanța competentă soluționează plângerea împotriva deciziei Oficiului Român pentru Imigrări cu privire la cererea străinului care a solicitat prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul României. Or, în aceasta din urmă fază jurisdicțională, autorul excepției își poate formula apărările și își poate valorifica toate garanțiile și drepturile procesuale specifice unui proces echitabil, astfel cum acestea sunt instituite la nivel național și european. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) coroborat cu art. 69 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Cai Aping în Dosarul nr. 1.709/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi __________