DECIZIE nr. 219/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Li Yongmin în Dosarul nr. 541/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea ia act de prezența domnului Ioan Budura, interpret autorizat de limbă chineză, și dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 2.074D/2008, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (3) lit. b) din aceeași ordonanță, ridicată de Yu Qian în Dosarul nr. 1.549/2/2008 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată, de asemenea, lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 14 și al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 2.074D/2008 la Dosarul nr. 2.014D/2008, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile din 24 septembrie 2008 și 9 septembrie 2008, pronunțate în dosarele nr. 541/2/2008 și nr. 1.549/2/2008, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, respectiv ale art. 55 alin. (3) lit. b) din aceeași ordonanță. Excepția a fost ridicată de Li Yongmin și, respectiv, Yu Qian în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri formulate împotriva deciziilor Oficiului Român pentru Imigrări de returnare a acestora și de respingere a cererilor de prelungire a dreptului de ședere în România în scopul desfășurării de activități comerciale. În motivările excepției, având un conținut similar, autorii acesteia precizează că textele de lege criticate nu sunt suficient de precise și de accesibile încât să înlăture orice risc de arbitrariu, dând Oficiului Român pentru Imigrări posibilitatea să aprecieze, pe baza unor criterii aleatorii, dacă activitatea societăților comerciale la care solicitanții sunt acționari sau asociați se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri și, în consecință, să decidă asupra prelungirii dreptului de ședere al acestora. Se susține că prevederile de lege criticate au caracter "redundant și foarte vag", întrucât nu precizează care sunt documentele pe care solicitanții trebuie să le prezinte și nici care sunt criteriile de evaluare a conținutului acestora. Se mai arată că decizia de neprelungire a dreptului de ședere "poate aduce atingere gravă dreptului de proprietate", solicitanții fiind puși în situația de a înregistra pierderi financiare majore, care ar duce la falimentarea societăților comerciale și la pierderea investițiilor imobiliare realizate în România. În opinia autorilor excepției, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție și celor ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la protecția dreptului de proprietate privată. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepțiile de neconstituționalitate sunt neîntemeiate. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege ce formează obiect al excepției sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 55 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textele de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 55 alin. (2) și (3): "(2) Prelungirile ulterioare ale dreptului de ședere temporară se pot acorda dacă străinul îndeplinește următoarele condiții:

a) activitatea societății comerciale se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri;

b) obiectul activității desfășurate este cel inițial ori o continuare sau un rezultat al acestuia;

c) deține legal spațiul pentru sediul social;

d) este acționar sau asociat al societății comerciale, cu atribuții de conducere sau de administrare;

e) investiția este concretizată fie în aport de capital sau tehnologie în valoare de 70.000 euro, în cazul acționarului, sau 50.000 euro, în cazul asociatului, fie, alternativ, în crearea a cel puțin 15 locuri de muncă, în cazul acționarului, și 10 în cazul asociatului. În cazul creării de locuri de muncă, acestea trebuie să fie încadrate cu persoane angajate cu normă întreagă de muncă, în condițiile legii;

f) deține mijloace de întreținere în cuantum de cel puțin 700 euro lunar, dacă este acționar, și 500 euro lunar, dacă este asociat, obținute din activitatea desfășurată pe teritoriul României.

(3) Dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute în prezentul articol se face cu următoarele documente:

a) planul de afaceri avizat de Agenția Română pentru Investiții Străine;

b) documentele care atestă că activitatea se desfășoară în conformitate cu planul de afaceri;

c) certificatul constatator, din care să rezulte calitatea solicitantului, denumirea, sediul social și obiectul principal de activitate al societății comerciale, mențiunile efectuate la comunicarea instanțelor de judecată, durata de funcționare a societății comerciale;

d) înscrierile de mențiuni prevăzute de lege, corespunzătoare modificărilor intervenite cu privire la actul constitutiv al societății comerciale;

e) certificatul cuprinzând principalii indicatori economico-financiari emis de instituția competentă, care să cuprindă, conform bilanțului anual, date referitoare la active imobilizate total, cifra de afaceri, profitul net sau pierderi;

f) adeverință eliberată de inspectoratul teritorial de muncă, din care să rezulte numărul persoanelor angajate sau contractele de muncă înregistrate la această instituție."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin numeroase decizii, pronunțate în examinarea dispozițiilor art. 55 din ordonanța de urgență criticată prin raportare la prevederile constituționale și convenționale referitoare la protecția proprietății private, a statuat că instituirea anumitor condiții a căror îndeplinire trebuie dovedită de străinul intrat în România în scopul desfășurării de activități comerciale pentru a i se putea prelungi dreptul de ședere temporară nu aduce atingere dreptului de proprietate privată, ale cărui conținut și limite sunt stabilite prin lege. Aceste condiții se circumscriu scopului pentru care străinii au solicitat prelungirea dreptului de ședere temporară în România și se justifică prin însuși interesul pretins de solicitant. În acest sens, se pot aminti, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 584 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008, sau Decizia nr. 341 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 4 mai 2007. În ceea ce privește critica autorilor excepției potrivit căreia textele de lege criticate nu îndeplinesc criteriul de calitate stabilit de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța de control constituțional observă că acestea sunt suficient de clare încât destinatarii lor să le poată înțelege cu ușurință semnificația și să își adapteze conduita pentru a putea să se conformeze acestora. În plus, normele criticate indică în mod precis și lipsit de echivoc tipul documentelor necesare prelungirii dreptului de ședere temporară pe teritoriul României în scopul desfășurării de activități comerciale. Așadar, textele de lege criticate nu sunt de natură să conducă la interpretări arbitrare din partea Oficiului Român pentru Imigrări. De altfel, constatările acestei autorități cu privire la neîndeplinirea condițiilor cerute de ordonanța de urgență criticată pentru acordarea prelungirii dreptului de ședere în România urmează să fie cenzurate de instanța chemată să examineze contestațiile formulate de solicitanți împotriva soluțiilor de respingere a cererilor lor. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Li Yongmin și Yu Qian în dosarele nr. 541/2/2008 și, respectiv, nr. 1.549/2/2008 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu _________