DECIZIE nr. 314/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 177 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Oltchim" - S.A., Societatea Comercială "Industrialexport" - S.A., Baza Aprovizionare, Desfacere Metal - S.A. și Societatea Comercială "La marinaru" - S.R.L. în Dosarul nr. 15.535/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VII-a comercială. Având în vedere neîndeplinirea procedurii de citare cu toate părțile din dosar, Curtea a amânat judecarea cauzei la 24 februarie 2009, dezbaterile publice fiind consemnate în încheierea din aceeași dată, când Curtea a amânat pronunțarea la 26 februarie 2009 și, apoi, la 3 martie 2009. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 5 iunie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 15.535/3/2006, Tribunalul București - Secția a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 177 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Oltchim" - S.A., Societatea Comercială "Industrialexport" - S.A., Baza Aprovizionare, Desfacere Metal - S.A. și Societatea Comercială "La marinaru" - S.R.L. în cauza ce are ca obiect judecarea procedurii insolvenței. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că art. 177 alin. (4) Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală este neconstituțional în raport cu dispozițiile art. 16 din Constituție. Se arată că, potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, unul sau mai mulți creditori ce dețin împreună cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar, având recomandarea comitetului creditorilor. Comparativ cu acest text, art. 177 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 realizează o discriminare între un creditor organ fiscal din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor și un creditor care nu are o asemenea calitate. Primul creditor este scutit de întreaga procedură de obținere a recomandării comitetului creditorilor în numirea administratorului judiciar. Tribunalul București - Secția a VII-a comercială consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, în sensul că dispozițiile criticate încalcă prevederile art. 16 din Constituție. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că art. 177 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 este constituțional. Se arată că prevederile legale criticate instituie o soluție derogatorie de la regula stabilită prin Legea nr. 85/2006. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 177 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 3 martie 2008, potrivit cărora: "(4) În situația în care organul fiscal din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația. Confirmarea administratorului judiciar/lichidatorului desemnat de Agenția Națională de Administrare Fiscală de către judecătorul-sindic se va face în cadrul primei ședințe, conform art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare". În susținerea excepției sunt invocate dispozițiile art. 16 din Constituție. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele: Se susține, în esență, că prevederile legale criticate fac referire la situația în care organul fiscal din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, fără a mai fi prevăzută condiția din Legea nr. 85/2006 privind recomandarea comitetului creditorilor. Din analiza dispozițiilor Legii nr. 85/2006 la care fac referire autorii excepției, rezultă că acestea privesc, în exclusivitate, procedura insolvenței referitoare la persoanele juridice de drept privat care desfășoară și activități economice. Spre deosebire de această procedură, potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, "Prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal". Prevederile legale criticate instituie o reglementare diferită de regula stabilită prin Legea nr. 85/2006, având în vedere tocmai natura juridică specială a creanțelor fiscale. Iar reglementarea prin lege a încasării creanțelor fiscale corespunzător intereselor generale ale societății corespunde cerințelor imperative consfințite la art. 137 alin. (1) din Constituție, referitoare la formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului. În consecință, Curtea reține că prevederile legale criticate nu încalcă, sub aspectul criticilor formulate, dispozițiile art. 16 din Constituție. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 177 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Oltchim" - S.A., Societatea Comercială "Industrialexport" - S.A., Baza Aprovizionare, Desfacere Metal - S.A. și Societatea Comercială "La marinaru" - S.R.L. în Dosarul nr. 15.535/3/2006 al Tribunalului București - Secția a VII-a comercială. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 3 martie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta