DECIZIE nr. 677/2010

Acsinte Gaspar - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 93 alin. (4) și art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepție ridicată de Anwar Daniel Mama în Dosarul nr. 9.248/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 București. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă interpretul de limba arabă, domnul Dalati Bassam. Magistratul-asistent informează Curtea asupra faptului că partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis la dosarul cauzei note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, susținând, în acest sens, că procedura specială reglementată de textele de lege criticate se justifică prin imperativul soluționării cu celeritate a cauzelor în care se stabilește statutul străinilor în România. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din data de 30 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 9.248/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 93 alin. (4) și art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepția a fost ridicată de Anwar Daniel Mama, într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect plângerea împotriva unei hotărâri a Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că termenul de 30 de zile în care instanța trebuie să soluționeze plângerea împotriva hotărârii privind accesul la o nouă procedură de azil este prea scurt, motiv pentru care nu se pot parcurge toate etapele cercetării judecătorești, atât instanța, cât și părțile fiind nevoite să accelereze sau să renunțe la parcurgerea unor etape ca, de exemplu, administrarea întregului probator. Arată că dreptul la un proces echitabil impune posibilitatea efectivă și reală de exercitare a dreptului de acces la justiție și de participare directă la propriul proces, cu garantarea exercițiului drepturilor procesuale, inclusiv a dreptului la apărare. De asemenea, se arată că modalitatea de soluționare a plângerii fără audierea străinului contravine dreptului la apărare ocrotit de art. 24 din Constituție și dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Judecătoria Sectorului 4 București apreciază că prevederile legale menționate nu aduc atingere dreptului la apărare al petentului și nici dreptului acestuia la un proces echitabil. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere că prevederile legale criticate nu aduc atingere dreptului la apărare, liberului acces la justiție și nici dreptului la un proces echitabil, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 93 alin. (4) și ale art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 sunt constituționale. Acestea fac referire la procedura specială de soluționare a cererii de acordare a accesului la o nouă procedură de azil, etapă în care nu se mai justifică parcurgerea acelorași pași procedurali ca și în procedura inițială, de cerere a acordării azilului. De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin deciziile nr. 1.069/2007 și nr. 1.620/2009. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 93 alin. (4) și art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul conținut: - Art. 93. - Căi de atac: "(4) În cazul depunerii plângerii, străinul poate cere să i se acorde permisiunea de a rămâne pe teritoriul României. Cererea de acordare a permisiunii de a rămâne pe teritoriul statului român se soluționează în regim de urgență de către instanța de judecată competentă, care se va pronunța în camera de consiliu, fără citarea părților, printr-o încheiere irevocabilă."; - Art. 94. - Soluționarea plângerii: "(1) Instanța soluționează plângerea, fără audierea străinului, în termen de 30 de zile, și pronunță o hotărâre motivată, prin care:

a) respinge plângerea; sau

b) admite plângerea, acordă accesul la o nouă procedură de azil și dispune ca structura competentă a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea să analizeze cererea în procedură ordinară."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 21 "Accesul liber la justiție", art. 23 alin. (1) potrivit cărora "Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile" și ale art. 24 "Dreptul la apărare" din Constituție, precum și celor ale art. 6 "Dreptul la un proces echitabil" și ale art. 13 "Dreptul la un recurs efectiv" din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, raportate la art. 2 "Dreptul la viață" și art. 3 "Interzicerea torturii" din aceeași convenție și la art. 1 "Garanții procedurale în cazul expulzărilor de străini" din Protocolul nr. 7 la convenția menționată. Analizând excepția, Curtea Constituțională constată că a mai exercitat controlul de constituționalitate asupra dispozițiilor de lege criticate, control efectuat prin raportare la aceleași texte constituționale și convenționale invocate și față de critici de neconstituționalitate similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.069 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 12 decembrie 2007, și Decizia nr. 1.620 din 3 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010, Curtea a statuat, pentru argumentele acolo reținute și care își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, că prevederile art. 93 alin. (4) și art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România nu contravin dispozițiilor constituționale și convenționale invocate. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 93 alin. (4) și art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepție ridicată de Anwar Daniel Mama în Dosarul nr. 9.248/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 București. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 18 mai 2010. PREȘEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi