DECIZIE nr. 616/2010

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (2) și art. 93 alin. (2), (3) și (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, excepție invocată de Societatea Comercială "Deșteptarea" - S.A. din Bacău în Dosarul nr. 473/32/2008 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocat cu delegație la dosar, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care consideră că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, invocându-se, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din data de 21 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 473/32/2008, Curtea de Apel Bacău - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (2) și art. 93 alin. (2), (3) și (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, excepție invocată de Societatea Comercială "Deșteptarea" - S.A. din Bacău într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii de sancționare emise de Consiliul Național al Audiovizualului. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile criticate au caracter arbitrar și contravin dispozițiilor constituționale, întrucât transformă dreptul de a se adresa justiției într-o obligație, care echivalează cu încălcarea libertății de a alege calea legală de valorificare a dreptului său. Pe de altă parte, normele atacate creează o stare de instabilitate normativă, care echivalează cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil, întrucât, în baza lor, Consiliul Național al Audiovizualului poate emite sancțiuni bazate pe rapoartele false ale inspectorilor din zonă, cu termene de executare în interiorul termenului de contestare. Curtea de Apel Bacău - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal apreciază că normele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate și, prin urmare, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 91 alin. (2) și art. 93 alin. (2), (3) și (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 22 iulie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Ulterior sesizării Curții Constituționale, prevederile art. 91 alin. (2) și art. 93 alin. (2) și (3) din Legea nr. 504/2002 au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 181/2008 pentru modificarea și completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 3 decembrie 2008, precum și prin Legea nr. 333/2009 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 181/2008 pentru modificarea și completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 19 noiembrie 2009, păstrându-se însă soluția legislativă criticată de autorul excepției. Prevederile legale criticate au următorul cuprins: - Art. 91 alin. (2): "În cazurile prevăzute la alin. (1) Consiliul va emite o somație conținând condiții și termene precise de intrare în legalitate."; - Art. 93 alin. (2), (3) și (4): "(2) Deciziile de sancționare adoptate de Consiliu în conformitate cu prevederile art. 90 și 91 își produc efectele de la data comunicării.

(3) Actele emise în condițiile prevăzute la alin. (1) pot fi atacate direct la secția de contencios administrativ a curții de apel, fără a fi necesară formularea unei plângeri prealabile, în termen de 15 zile de la comunicare; termenul de 15 zile nu suspendă de drept efectele acestora.

(4) Actele emise în condițiile alin. (1) și neatacate în termenul prevăzut la alin. (3) constituie de drept titlu executoriu."

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 51 privind dreptul de petiționare, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ. Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constată următoarele: Curtea, prin Decizia nr. 218 din 17 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 16 martie 2009, a soluționat o excepție de neconstituționalitate identică, ridicată chiar de autorul prezentei excepții. Prin decizia menționată, Curtea a statuat că "textele de lege criticate, care reglementează emiterea de către Consiliul Național al Audiovizualului a unei somații conținând condiții și termene precise de intrare în legalitate, în cazul săvârșirii contravențiilor stabilite de lege, precum și procedura atacării actelor Consiliului la secția de contencios administrativ a curților de apel nu sunt de natură să aducă vreo atingere dreptului la petiționare și nici nu pun în discuție restrângeri ale exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți. Dimpotrivă, aceste norme dau expresie dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 Accesul liber la justiție și în art. 126 - Instanțele judecătorești, în special celor ale alin. (6) al acestui articol («Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat [

]»), consfințind dreptul persoanei interesate de a ataca actele Consiliului Național al Audiovizualului pe care le apreciază ca fiind nelegale". Distinct de cele reținute în acea decizie, Curtea reține că exigențele constituționale ale art. 126 alin. (5) nu impun obligația legiuitorului de a reglementa, în toate cazurile, parcurgerea unor proceduri prealabile administrative înainte ca actul administrativ să fie atacat în fața instanței judecătorești. Art.7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede că regulă parcurgerea, de către justițiabil, a unor atari proceduri, însă, legiuitorul este liber să instituie excepții de la regula mai sus enunțată, cu condiția ca asemenea derogări să fie justificate în mod obiectiv, temeinic și rezonabil. În cazul de față, o asemenea derogare este justificată de specificitatea actului administrativ de sancționare emis de Consiliul Național al Audiovizualului, în sensul că prin acest act administrativ se constată contravenții și se sancționează săvârșirea acestora. Or, în materie contravențională, legiuitorul, potrivit art. 31 și următoarele din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, a optat pentru atacarea direct în fața instanței de judecată a actului administrativ de constatare și sancționare a contravenției, fără vreo altă procedură prealabilă. Astfel, dispozițiile legale criticate se înscriu pe aceeași linie de gândire cu reglementarea de drept comun în materie contravențională. În fine, Curtea constată faptul că prevederile constituționale referitoare la dreptul de petiționare nu au incidență în cauză, întrucât textele legale criticate reglementează procedura de contestare în fața instanței judecătorești a unui act administrativ. Or, formularea unor acțiuni în fața instanțelor judecătorești nu este o expresie a dreptului la petiționare, ci a dreptului de acces liber la justiție. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (2) și art. 93 alin. (2), (3) și (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, excepție invocată de Societatea Comercială "Deșteptarea" - S.A. din Bacău în Dosarul nr. 473/32/2008 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2010. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Benke Karoly