DECIZIE nr. 556/2010

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2008 pentru modificarea art. 33 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Alexandru Mihuț în Dosarul nr. 1.091/59/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 2 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.091/59/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2008 pentru modificarea art. 33 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Alexandru Mihuț într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei sentințe civile prin care i s-a respins acțiunea de anulare a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii de sistare a procedurii de numire în funcția de judecător sau procuror fără concurs. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece au eliminat posibilitatea de intrare în magistratură fără concurs, posibilitate reglementată anterior în favoarea persoanelor care exercitau profesia de avocat. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor invocate din Constituție. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile articolului unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2008 pentru modificarea art. 33 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 24 aprilie 2008, cu următorul cuprins: "Alineatele (5)-(10^7) ale articolului 33 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se abrogă." Dispozițiile art. 33 alin. (5)-(10^7) din Legea nr. 303/2004 aveau următorul cuprins: "(5) Persoanele care au îndeplinit funcția de judecător sau procuror cel puțin 10 ani și care și-au încetat activitatea din motive neimputabile pot fi numite, fără concurs, în funcția de judecător sau procuror.

(6) Persoanele prevăzute la alin. (5) pot fi numite la instanțe sau parchete de același grad cu cele unde au funcționat, cu excepția Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(7) Persoanele care au îndeplinit funcția de magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție cel puțin 10 ani și care și-au încetat activitatea din motive neimputabile, precum și avocații cu o vechime în profesie de cel puțin 10 ani pot fi numite, fără concurs, la judecătorii sau parchetele care funcționează pe lângă acestea.

(8) Persoanele care îndeplinesc condiția de la alin. (5) și (7) prin cumularea vechimii în funcția de judecător, procuror sau în profesia de avocat pot fi numite judecător sau procuror, fără concurs, la instanțe sau parchete de același grad cu cele unde au funcționat, cu excepția Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(9) În vederea numirii în funcția de judecător sau procuror, persoanele prevăzute la alin. (5), (7) și (8) vor susține un interviu în fața secției corespunzătoare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

(10) Pentru a fi numite în funcția de judecător sau procuror, persoanele prevăzute la alin. (5), (7) și (8) trebuie să îndeplinească și condițiile prevăzute de art. 14 alin. (2).

(10^1) Persoanele care au îndeplinit funcția de judecător sau procuror cel puțin 10 ani și care și-au încetat activitatea din motive neimputabile pot fi numite, fără concurs, în funcția de judecător sau procuror.

(10^2) Persoanele prevăzute la alin. (101) pot fi numite la instanțe sau parchete de același grad cu cele unde au funcționat, cu excepția Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(10^3) Persoanele care au îndeplinit funcția de magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție cel puțin 10 ani și care și-au încetat activitatea din motive neimputabile, precum și avocații, consilierii juridici, notarii și profesorii universitari de specialitate juridică cu o vechime în profesie de cel puțin 10 ani pot fi numite, fără concurs, la judecătorii sau parchetele care funcționează pe lângă acestea.

(10^4) Persoanele care îndeplinesc condiția de la alin. (10^1) și (10^3) prin cumularea vechimii în funcția de judecător, procuror sau în profesia de avocat pot fi numite judecător ori procuror, fără concurs, la instanțe sau parchete de același grad cu cele unde au funcționat, cu excepția Înaltei Curți de Casație și Justiție.

(10^5) Persoanele prevăzute la alin. (10^1) și (10^3) pot fi numite judecător sau procuror sub condiția ca cererea de admitere în magistratură să fie formulată cu 10 ani înainte de împlinirea vârstei de pensionare.

(10^6) În vederea numirii în funcția de judecător sau procuror, persoanele prevăzute la alin. (10^1), (10^3) și (10^4) vor susține un interviu în fața secției corespunzătoare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Criteriile vor fi stabilite prin hotărâre a plenului Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență.

(10^7) Pentru a fi numite în funcția de judecător sau procuror, persoanele prevăzute la alin. (10^1), (10^3) și (10^4) trebuie să îndeplinească și condițiile prevăzute la art. 14 alin. (2)." Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 115 alin. (6) privind limitele de adoptare a ordonanțelor de urgență. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele: Dispozițiile articolului unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2008 au abrogat alineatele (5)-(10^7) ale articolului 33 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, alineate care reglementau posibilitatea de numire, fără concurs, în funcția de judecător sau procuror. Curtea observă că, potrivit Legii nr. 303/2004, în forma actuală, accesul în magistratură este permis, ca regulă, absolvenților Institutului Național al Magistraturii și, în mod excepțional, prin concurs, foștilor judecători și procurori care și-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalului de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), avocaților, notarilor, asistenților judiciari, consilierilor juridici, personalului de probațiune cu studii superioare juridice, ofițerilor de poliție judiciară cu studii superioare juridice, grefierilor cu studii superioare juridice, persoanelor care au îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ, din Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române și Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrelor didactice din învățământul juridic superior acreditat, precum și magistraților-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu o vechime în specialitate de cel puțin 5 ani. Curtea constată că împrejurarea că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2008 s-au abrogat dispozițiile de lege ce reglementau posibilitatea de a fi numit în funcția de judecător sau procuror, fără concurs, nu este de natură a îngrădi dreptul la muncă sau alegerea profesiei, drepturi fundamentale garantate de art. 41 alin. (1) din Constituție, întrucât legiuitorul are atât competența de a reglementa condițiile pentru ocuparea unor funcții sau exercitarea unor profesii, cât și competența de a le modifica sau abroga. În cazul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2008, legiuitorul delegat în baza art. 115 alin. (4) din Constituție a apreciat că posibilitatea accesului în magistratură doar pe baza unui interviu nu oferă suficiente garanții privind capacitatea profesională a viitorilor magistrați și nu garantează asigurarea calității actului de justiție, astfel încât se impune obligativitatea promovării unui examen pentru intrarea în magistratură. În ceea ce privește critica referitoare la emiterea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 46/2008 cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece, potrivit susținerilor autorului excepției de neconstituționalitate, acest act normativ ar afecta dreptul fundamental la muncă, Curtea constată că aceste susțineri nu pot fi primite, pentru că, pe de-o parte, așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile de lege criticate nu îngrădesc dreptul la muncă, iar, pe de altă parte, nu există un drept de ocupare a funcției de judecător sau procuror fără concurs, ci doar o posibilitate, pe care legiuitorul este liber să o reglementeze sau nu. În final, Curtea observă că dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 46/2008 pentru modificarea art. 33 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Alexandru Mihuț în Dosarul nr. 1.091/59/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 29 aprilie 2010. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean _____________