DECIZIE nr. 391/2010

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea concurenței nr. 21/1996, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cablevision of România" - S.R.L. București în Dosarul nr. 240/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal răspunde prin avocat Societatea Comercială "Cablevision of România" - S.R.L. din București, iar partea Consiliul Concurenței prin inspector de concurență cu delegație la dosar, procedura de citare fiind legal îndeplinită. Reprezentantul autorului excepției reiterează, în esență, motivele de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea concurenței nr. 21/1996, astfel cum acestea au fost dezvoltate în fața instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională. Reprezentantul Consiliului Concurenței solicită, în principal, respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, întrucât aspectele invocate de autorul acesteia țin, mai degrabă, de interpretarea și aplicarea legii. În subsidiar, solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției, întrucât legislația Uniunii Europene permite statelor membre să impună condiții și mai restrictive atât în cazurile de dependență economică, cât și în cele ce privesc abuzul de putere dominantă. Se mai arată că economia națională trebuie să funcționeze după principiul economiei de piață, astfel încât nu se poate reține încălcarea art. 45 și 135 din Constituție, din moment ce textul legal criticat este o expresie a grijii statului de a proteja acest principiu de rang constituțional. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât textul legal criticat constituie o măsură de sancționare a abuzului de putere dominantă. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 7 mai 2008, pronunțată în Dosarul nr. 240/2/2007, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea concurenței nr. 21/1996, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cablevision of România" - S.R.L. București într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ. În motivarea excepției se susține că textul legal criticat impune o limitare nejustificată a dreptului la libertate economică. Se apreciază că se creează o discriminare între operatorii economici care operează în exclusivitate pe teritoriul României și cei care operează și pe teritoriul altor state membre, în sensul că folosirea în mod abuziv a unei poziții dominante prin majorarea nejustificată a prețurilor față de creșterea costurilor constituie practică anticoncurențială numai în legislația românească, nu și în cea comunitară, astfel încât operatorii economici care operează și pe teritoriul altor state membre nu pot fi trași la răspundere pentru un asemenea comportament. Se consideră că un operator economic trebuie sancționat doar pentru prețuri excesive și pentru prețuri de ruinare, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și din art. 6 lit. e) din Legea nr. 21/1996, nu și pentru vreo altă categorie de prețuri pe care le impune. Se mai arată că textul criticat este ambiguu, întrucât nu stabilește sfera de cuprindere a noțiunii de preț sau tarif inechitabil; mai mult, se arată că acesta nu cuprinde nicio referire cu privire la posibilitatea unui operator economic aflat în poziție dominantă de a majoră prețurile decât în măsura în care îi cresc costurile sau de a majoră prețurile în perioada în care îi cresc costurile. Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată, întrucât aspectele criticate privesc interpretarea normei legale criticate. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părților prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 6 lit. a) teza întâi din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, care au următorul cuprins: "Este interzisă folosirea în mod abuziv a unei poziții dominante deținute de către unul sau mai mulți operatori economici pe piața românească ori pe o parte substanțială a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurențiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activității economice ori prejudicierea consumatorilor. Asemenea practici abuzive pot consta, în special, în:

a) impunerea, în mod direct sau indirect, a prețurilor de vânzare sau de cumpărare, a tarifelor ori a altor clauze contractuale inechitabile [

]".

Textele constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 135 privind economia. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată următoarele: Dispozițiile art. 6 lit. a) teza întâi din Legea nr. 21/1996 reprezintă o transpunere fidelă a dispozițiilor art. 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Autorul excepției nu este însă nemulțumit propriu-zis de conținutul normativ al acestor dispoziții legale, ci mai degrabă de faptul că legea română prevede că folosirea în mod abuziv a unei poziții dominante poate fi realizată atât prin impunerea unor prețuri inechitabile [ art. 6 lit. a) din Legea nr. 21/1996 ], cât și prin practicarea unor prețuri excesive sau de ruinare [ art. 6 lit. e) din Legea nr. 21/1996 ]. Or, se arată că jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că în sfera de cuprindere a noțiunii de preț inechitabil se cuprind numai prețurile de ruinare și prețurile excesive. În acest mod, noțiunea de preț inechitabil din legislația românească tinde să capete un înțeles autonom, distinct de ceea ce a stabilit Curtea de la Luxembourg în jurisprudența sa. Raportat la o asemenea critică, instanța constituțională reține două aspecte, și anume: I. Constatarea contrarietății între actele comunitare și cele naționale nu intră în competența Curții Constituționale. Textul art. 148 alin. (2) din Constituție prevede că actele comunitare obligatorii au prioritate față de cele naționale în măsura în care acestea din urmă le sunt contrare. O asemenea chestiune, de aplicare prioritară a unor norme comunitare obligatorii, intră în competența instanțelor de judecată. Astfel, competența de a tranșa un conflict între norma națională și cea comunitară revine instanței de drept comun. II. În materia concurenței, statele membre pot impune criterii suplimentare în vederea protejării concurenței loiale în sensul art. 135 din Constituție. Un astfel de criteriu este și sancționarea abuzului de poziție dominantă prin impunerea în mod direct sau indirect a unor prețuri inechitabile. Analizând acest criteriu impus de legiuitor, Curtea constată că libertatea economică, în primul rând, presupune garantarea accesului pe piață al operatorilor economici, precum și protejarea destinatarilor serviciului prestat sau al bunurilor furnizate. Or, dacă prin lege se impun asemenea garanții, înseamnă că legiuitorul ordinar a transpus la nivelul acesteia o garanție de natură a asigura existența unei reale libertăți economice în condițiile prevăzute de art. 45 din Constituție. Curtea constată că paralela pe care o face autorul excepției între art. 6 lit. a), art. 6 lit. e) și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene pornește de la o premisă greșită, întrucât, în mod eronat, arată că un preț inechitabil înseamnă întotdeauna preț excesiv sau ruinător. Or, art. 6 lit. a) din Legea nr. 21/1996 reglementează genul, fiind reglementarea cu caracter general. Art.6 lit. e) din lege prevede sancționarea operatorilor economici care au o poziție dominantă pentru aplicarea unor prețuri excesive sau ruinătoare, deci, în esență, tot pentru aplicarea unor prețuri inechitabile, dar deja este vorba de specie, de o reglementare specială. Prin urmare, Consiliul Concurenței nu ar putea sancționa un operator economic, prin aplicarea concurentă a dispozițiilor art. 6 lit. a) și e) din lege, pentru săvârșirea aceleiași fapte. Preluarea la nivel național, prin art. 6 lit. e) din lege, a unor aspecte rezultând din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene nu este decât o exemplificare a ceea ce poate însemna un preț inechitabil. Este evident că sfera acestei noțiuni este foarte largă, astfel încât un preț inechitabil nu este întotdeauna excesiv sau ruinător, în acest sens putându-se cita chiar situația din speța de față, unde un operator economic care deținea o poziție dominantă pe piață a mărit, în mod nejustificat, prețul serviciului prestat, dar fără ca această creștere să echivaleze cu un preț excesiv sau ruinător. Astfel, nu se poate susține că statul prin atari măsuri nu protejează libertatea economică, din contră, protejând concurența loială, așa cum aceasta este reglementată de art. 135 din Constituție, este garantată libertatea economică a persoanelor fizice sau juridice, după caz. În lipsa vreunei afectări a dreptului înscris la art. 45 din Constituție, Curtea constată că art. 53, invocat în susținerea excepției, nu este incident în cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 lit. a) teza întâi din Legea concurenței nr. 21/1996, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cablevision of România" - S.R.L. București în Dosarul nr. 240/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 13 aprilie 2010. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Benke Karoly _________