DECIZIE nr. 465/2010

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Cristina Toma - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 36 alin. 1 din Codul familiei, excepție ridicată de Dumitru Viciu în Dosarul nr. 5.568/301/2007 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 3 septembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.568/301/2007, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 36 alin. 1 din Codul familiei. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Dumitru Viciu într-o cauză civilă ce are ca obiect o acțiune de partaj a bunurilor comune. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate aduc atingere unuia dintre drepturile fundamentale ale omului, respectiv dreptul de proprietate, asupra împărțirii bunurilor comune impunându-se a se pronunța întotdeauna instanța de judecată, în baza probelor administrate. Tribunalul București - Secția a V-a civilă consideră că prevederile art. 36 alin. 1 din Codul familiei sunt constituționale. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 36 alin. 1 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conținut: "La desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart între soți, potrivit învoielii acestora. Dacă soții nu se învoiesc asupra împărțirii bunurilor comune, va hotărî instanța judecătorească." În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) și (2) privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată și ale art. 136 alin. (5) potrivit cărora proprietatea privată este inviolabilă, în condițiile legii organice. De asemenea, autorul invocă încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind garantarea dreptului de proprietate. Analizând excepția, Curtea constată că s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 36 alin. 1 teza întâi din Codul familiei. Astfel, în Decizia nr. 280 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 17 aprilie 2008, Curtea a reținut faptul că art. 36 alin. 1 teza întâi prevede una dintre modalitățile prin care încetează starea de devălmășie în care se află soții, ca urmare a desfacerii căsătoriei, și anume învoiala acestora. Această posibilitate este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 728 alin. 1 teza întâi din Codul civil, potrivit cărora "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune", și se impune în baza principiului disponibilității procesuale în materie civilă. În cazul în care soții nu se învoiesc asupra împărțirii bunurilor comune devin aplicabile dispozițiile art. 36 alin. 1 teza a doua din Codul familiei, instanța judecătorească fiind chemată să decidă cu privire la partajul acestor bunuri. Cererea de partaj are caracter accesoriu față de acțiunea de divorț, soluționarea ei revenind, în temeiul art. 17 din Codul de procedură civilă, instanței competente să judece cererea principală de desfacere a căsătoriei. Astfel, posibilitatea instanței de judecată de a hotărî cu privire la partajul bunurilor comune, dacă soții nu se învoiesc asupra împărțirii acestora, oferă suficiente garanții menite să asigure garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate. Soluția și considerentele pronunțate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neexistând temeiuri care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 36 alin. 1 din Codul familiei, excepție ridicată de Dumitru Viciu în Dosarul nr. 5.568/301/2007 al Tribunalul București - Secția a V-a civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 20 aprilie 2010. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Cristina Toma