DECIZIE nr. 283/2010

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, excepție ridicată de Georgeta Baesan, Ioan Baesan, Emilia Dana Târnăveanu, Gheorghe Dorin Târnăveanu și Viorica Gligor în Dosarul nr. 1.995/175/2007 al Tribunalului Alba - Secția civilă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curții că partea Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor a transmis la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că prevederile de lege criticate nu nesocotesc nici principiul egalității în fața legii și a autorităților publice și nici nu îngrădesc dreptul de acces liber la justiție. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 2 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.995/175/2007, Tribunalul Alba - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Georgeta Baesan, Ioan Baesan, Emilia Dana Târnăveanu, Gheorghe Dorin Târnăveanu și Viorica Gligor într-o cauză, aflată în stadiul procesual al recursului, având ca obiect soluționarea cererii de constatare a nulității absolute parțiale a unei dispoziții de restituire emise de Comisia specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată, în esență, că deciziile la care se referă textul de lege criticat sunt emise în urma unei proceduri necontencioase aplicabile unor persoane bine determinate, și anume instituția de cult și comisia de retrocedare. Deși nu le sunt comunicate, efectele acestor decizii se răsfrâng însă și asupra chiriașilor din imobilele retrocedate, care sunt terți față de raportul juridic stabilit între subiectele de drept amintite. Acestora nu le poate fi opus termenul în interiorul căruia deciziile menționate pot fi contestate. Totodată, autorii excepției se consideră discriminați în raport cu instituția de cult, care "își poate exprima poziția în cadrul procedurii necontencioase" și căreia îi sunt comunicate aceste decizii. De asemenea, se consideră discriminați și față de alte categorii de chiriași, și anume cei ai imobilelor preluate de stat în perioada 1945-1989, pentru care Legea nr. 10/2001 prevede că dispozițiile emise în baza legii menționate pot fi atacate de persoana care se pretinde îndreptățită, fiindu-le aplicabilă procedura comună de atac a oricărui act juridic, "în care termenele sunt mai mari și posibilitatea de a acționa mai lejeră, chiar dacă nu sunt comunicate nici aceste decizii". Tribunalul Alba - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat vizează o procedură accelerată, specifică materiei contenciosului administrativ, care e aplicabilă nu doar părților implicate în procedura de restituire, ci și terților. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că nu se încalcă principiul egalității în drepturi, reglementarea criticată aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor vizate de norma legală, și nici dreptul de acces liber la justiție, a cărui exercitare poate fi condiționată prin lege de îndeplinirea unor cerințe prealabile și de respectarea unor termene de prescripție sau de decădere. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005, care au următorul cuprins: - Art. 3 alin. (7): "(7) Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004." În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea cetățenilor și în art. 21 referitor la accesul liber la justiție. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, analizând constituționalitatea prevederilor art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 prin prisma unei critici similare, referitoare la pretinsa privare a persoanelor care sunt terți față de raportul juridic stabilit între persoana îndreptățită să solicite retrocedarea imobilului și comisia specială de retrocedare de dreptul de a ataca decizia emisă de aceasta din urmă, a pronunțat Decizia nr. 1.635 din 3 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2010, prin care a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. Instanța de contencios constituțional a reținut, cu acel prilej, că deciziile comisiei speciale de retrocedare, reprezentând acte administrative, pot fi contestate de către terți la instanța de contencios administrativ, astfel că apare ca nefondată susținerea privitoare la încălcarea dreptului de acces liber la justiție. Curtea Constituțională a constatat că aceștia au la dispoziție un termen de un an, care începe să curgă de la data luării la cunoștință despre decizia de retrocedare, în care au posibilitatea de a ataca actul administrativ contestat, astfel cum prevede art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Prin urmare, chiar dacă decizia de retrocedare nu se comunică și chiriașilor imobilului restituit, legea le oferă o cale procedurală eficientă de care pot uza pentru a contesta acest act, astfel că nu le este îngrădit dreptul de acces liber la justiție. Totodată, Curtea constată că, în cadrul acțiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei de retrocedare, acești terți capătă calitate procesuală de reclamanți, având posibilitatea de a formula toate apărările pe care le consideră utile. De aceea, nu se poate reține critica referitoare la pretinsa discriminare existentă în raport cu instituția de cult care "își poate exprima poziția în cadrul procedurii necontencioase". În ceea ce privește susținerea potrivit căreia ar fi instituită o inegalitate între diverse categorii de chiriași, mai exact între cei ai imobilelor care au aparținut cultelor religioase și cei ai celorlalte imobile preluate de stat în mod abuziv în perioada 1945-1989 și pentru care există o altă procedură de contestare a deciziilor de retrocedare, Curtea observă că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și sub acest aspect. Astfel cum în mod constant a statuat în jurisprudența sa, principiul egalității în fața legii nu semnifică uniformitate, legiuitorul fiind îndreptățit să reglementeze în mod diferit situații care, prin natura lor, sunt diferite. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 alin. (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, excepție ridicată de Georgeta Baesan, Ioan Baesan, Emilia Dana Târnăveanu, Gheorghe Dorin Târnăveanu și Viorica Gligor în Dosarul nr. 1.995/175/2007 al Tribunalului Alba - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2010. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu __________