DECIZIE nr. 2/2010

DECIZIE nr. 2 din 12 ianuarie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

Intrare în vigoare 16 februarie 2010

Acsinte Gaspar - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Urbantrans" - S.A. Bârlad în Dosarul nr. 681/189/2008 al Tribunalului Vaslui - Secția civilă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepția ridicată este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 6 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 681/189/2008, Tribunalul Vaslui - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Urbantrans" - S.A. Bârlad într-o cauză având ca obiect soluționarea recursurilor formulate în cadrul contestației la executare. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul legal criticat creează în mod inechitabil și discreționar o diferență de tratament juridic în funcție de natura creanței, în sensul că executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimează, pe când cea a creanțelor de drept comun se perimează într-un termen de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare și în lipsa altor acte ulterioare de urmărire. Această dispoziție legală creează o stare de insecuritate a relațiilor dintre stat și persoanele fizice și juridice, contrar principiului securității raporturilor juridice. Tribunalul Vaslui - Secția civilă nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 142 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au următorul cuprins: "(4) Executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimează." Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 124 privind înfăptuirea justiției. Totodată, sunt considerate a fi încălcate și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cele ale art. 1 din Protocolul adițional la această Convenție. Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că soluția legislativă criticată a mai fost suspusă controlului acesteia prin prisma unor critici identice, constatându-se constituționalitatea ei. Astfel, prin Decizia nr. 424 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 noiembrie 2005, și Decizia nr. 432 din 21 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.176 din 13 decembrie 2004, Curtea a statuat că neperimarea executării silite a creanțelor fiscale, reglementare derogatorie de la dreptul comun, este în deplin acord cu Legea fundamentală, legiuitorul, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituție, "fiind îndreptățit să stabilească norme de procedură speciale, derogatorii de la regulile generale, determinate de anumite situații speciale. În cazul de față, situația specială a fost determinată de faptul că obiectul executării silite îl constituie încasarea creanțelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, ceea ce reprezintă un interes general". Curtea, cu aceleași ocazii, a statuat că soluția legislativă criticată este o expresie a textului art. 135 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "statul are obligația să acționeze pentru apărarea intereselor generale ale societății, iar agenții economici trebuie să se integreze cadrului constituțional, în concordanță cu interesul public la care statul este obligat să vegheze". De asemenea, neperimarea executării silite a creanțelor fiscale nu încalcă art. 16 din Constituție. În acest sens s-a statuat că, "spre deosebire de regula generală cuprinsă în art. 389 din Codul de procedură civilă, care se referă la orice persoană fizică sau juridică care are calitatea de creditor sau debitor, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 au în vedere subiecte calificate ale raportului juridic fiscal, și anume statul, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport". Curtea a mai statuat că, "în ceea ce privește susținerea autorului excepției potrivit căreia neperimarea executării silite a creanțelor fiscale restrânge în mod nejustificat dreptul la apărare al debitorului unei astfel de creanțe, Curtea reține că debitorul are posibilitatea de a utiliza calea de atac a contestației împotriva oricărui act de executare și de a-și valorifica, în acest cadru, toate drepturile procesuale, dovedind netemeinicia pretențiilor creditorului. În aceste condiții, dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în cauză, "întrucât acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat". Soluțiile Curții Constituționale pronunțate în cauzele respective, precum și considerentele care au stat la baza lor își păstrează valabilitatea și în cauza de față, întrucât nu se invocă elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenței. În fine, Curtea reține că autorul excepției invocă în susținerea acesteia prevederile art. 21, art. 44 și art. 124 din Constituție, precum și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Protocolul adițional la această Convenție, fără, însă, a motiva în ce anume constă această încălcare. În lipsa unei motivări, Curtea nu se poate substitui autorului excepției ca pe cale de deducție să formuleze, respectiv să răspundă unor posibile critici de neconstituționalitate. În consecință, în această ordine de idei, textele menționate mai sus nu au incidență în soluționarea prezentei excepții. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Urbantrans" - S.A. Bârlad în Dosarul nr. 681/189/2008 al Tribunalului Vaslui - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 12 ianuarie 2010. PREȘEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent, Benke Karoly

Alte acte din Monitorul Oficial din data de 16 februarie 2010

HOTĂRÂRE nr. 71 din 29 ianuarie 2010

HOTĂRÂRE nr. 71 din 29 ianuarie 2010 pentru modificarea anexei nr. 21 la Hotărârea Guvernului nr. 908/2002 privind atestarea domeniului public al județului Vrancea, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Vrancea

DECIZIE nr. 35 din 14 ianuarie 2010

DECIZIE nr. 35 din 14 ianuarie 2010 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 112/2001 privind sancționare...

HOTĂRÂRE nr. 96 din 10 februarie 2010

HOTĂRÂRE nr. 96 din 10 februarie 2010 privind aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli actualizat pe anul 2009 al Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor și Infrastruct...