DECIZIE nr. 1672/2009

Ioan Vida - președinte Acsinte Gaspar - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Hotel Lido București" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 19.133/3/2008 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de autorul excepției de neconstituționalitate, prin care solicită acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător, precizând că administratorul societății comerciale se află în străinătate, fiind astfel în imposibilitate de a semna un contract de asistență juridică. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare, întrucât excepția de neconstituționalitate a fost ridicată la data de 11 iunie 2009, iar autorul acesteia a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător. Curtea, deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992 coroborate cu cele ale art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de amânare a cauzei. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 5.751D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Iulia Ștefănescu în Dosarul nr. 2.910/280/2009 al Judecătoriei Pitești - Secția civilă. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 5.751D/2009 la Dosarul nr. 5.716D/2009, având în vedere că acestea au un obiect parțial identic. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 5.751D/2009 la Dosarul nr. 5.716D/2009, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin Încheierea din 11 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 19.133/3/2008, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Hotel Lido București" - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare. Prin Încheierea din 5 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.910/280/2009, Judecătoria Pitești - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Iulia Ștefănescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece nu prevăd obligativitatea suspendării executării silite, ca urmare a cererii formulate în acest sens în cadrul contestației la executare, și condiționează judecarea cererii de suspendare a executării de plată unei cauțiuni excesiv de mari. Totodată, consideră că dispozițiile art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece instituie calea de atac a recursului împotriva hotărârii prin care prima instanță s-a pronunțat asupra cererii de suspendare a executării, ceea ce dă posibilitatea pronunțării unor hotărâri contradictorii în aceeași cauză. Tribunalul București - Secția a V-a civilă și-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepției de neconstituționalitate. Judecătoria Pitești - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat Curții Constituționale punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 403 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel. [

] Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 și 2, instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat." Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în fața legii, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și în art. 124 privind înfăptuirea justiției. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, și ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, referitoare la dreptul de proprietate. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a pronunțat în numeroase cauze asupra constituționalității dispozițiilor criticate, prin raportare la aceleași norme constituționale și din acte internaționale ca și cele invocate în prezenta cauză. Astfel, cu privire la obligativitatea plății cauțiunii pentru suspendarea executării, Curtea a statuat, de exemplu prin Decizia nr. 248 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 17 martie 2009, că instituirea obligației de plată a cauțiunii ca o condiție a suspendării executării are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor, în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, și, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici. Întrucât plata cauțiunii nu constituie o condiție de admisibilitate a contestației la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, instituirea acestei obligații nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiție, drept fundamental prevăzut de dispozițiile art. 21 din Constituție. De asemenea, în ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi, Curtea a reținut, prin Decizia nr. 289 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 6 octombrie 2004, că dispozițiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Pentru aceleași motive, nu poate fi reținută nici critica din cauza de față, prin raportare la prevederile art. 124 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți. Cu privire la celelalte dispoziții criticate, prin Decizia nr. 394 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 5 mai 2009, Curtea a reținut, în esență, că dispozițiile art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu încalcă principiul liberului acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, reprezintă o garanție recunoscută părților interesate de a ataca încheierea pronunțată cu privire la cererea de suspendare a executării silite. De asemenea, Curtea a reținut că dispozițiile cuprinse în art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă reprezintă norme procedurale care țin de opțiunea legiuitorului, exercitate în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluțiile pronunțate prin deciziile menționate, cât și considerentele acestora sunt valabile și în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Hotel Lido București" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 19.133/3/2008 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și de Elena Iulia Ștefănescu în Dosarul nr. 2.910/280/2009 al Judecătoriei Pitești - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean