DECIZIE nr. 1681/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Oana Cristina Puică - magistrat-asistent Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 6 și ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ana Căruntu în Dosarul nr. 5.119/221/2006 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru cauze cu minori și de familie. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă că autorul excepției a transmis Curții o cerere de amânare a soluționării cauzei în vederea angajării unui apărător ales. Reprezentantul Ministerului Public se opune amânării judecării cauzei. Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen. Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 9 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.119/221/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 6 și ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ana Căruntu cu ocazia soluționării recursurilor formulate împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Hunedoara - Secția penală. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală aduc atingere accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, întrucât încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare poate fi atacată odată cu fondul, dar în faza de recurs aceasta rămâne fără cale de atac. De asemenea, arată că art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, deoarece limitează dreptul de a pune întrebări martorilor care au dat declarații în faza de urmărire penală și a căror ascultare nu mai este posibilă. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curții Constituționale nr. 300/2002, nr. 224/2005, nr. 596/2006 și nr. 704/2007. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 52 alin. 6 și ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt constituționale, invocând, în acest sens, deciziile Curții Constituționale nr. 330/2003, nr. 302/2005 și nr. 704/2007. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 52 alin. 6 și ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: - Art. 52 alin. 6: "Încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abținerea, ca și aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse niciunei căi de atac."; - Art. 327 alin. 3: "Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanța dispune citirea depoziției date de acesta în cursul urmăririi penale și va ține seama de ea la judecarea cauzei." În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitoare la accesul liber la justiție și ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, precum și ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 52 alin. 6 și ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții din Legea fundamentală și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 302 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 30 august 2005, și prin Decizia nr. 677 din 5 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 17 iunie 2009, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege criticate, pentru motivele acolo arătate. Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. 6 și ale art. 327 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ana Căruntu în Dosarul nr. 5.119/221/2006 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru cauze cu minori și de familie. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 17 decembrie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică