DECIZIE nr. 1647/2009

Ioan Vida - președinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Marieta Safta - magistrat-asistent-șef Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 194 alin. 2 teza întâi din Codul penal, excepție invocată de Emurla Sunan și Ciprian Turcan în Dosarul nr. 17.599/212/2007 al Judecătoriei Constanța. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 17 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 17.599/212/2007, Judecătoria Constanța a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 194 alin. 2 teza întâi din Codul penal, excepție invocată de Emurla Sunan și Ciprian Turcan. În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține, în esență, că legea penală sancționează cu închisoarea fapta de a amenința o persoană cu darea în vileag a unei fapte reale, compromițătoare pentru persoana amenințată, pentru soțul acesteia sau pentru o rudă apropiată, în timp ce prevederile art. 29 și 30 din Constituție garantează libertatea gândirii și a opiniilor, nimeni neputând să fie constrâns să adopte o opinie. Se apreciază că sancționarea cu pedeapsa închisorii a faptului de a exprima o situație sau o stare adevărată, reală, dar neplăcută pentru o altă persoană, reprezintă o încălcare gravă a libertății de exprimare. Judecătoria Constanța apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materie. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional, invocând și considerentele care au fundamentat Decizia Curții Constituționale nr. 62/2007. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 194 alin. 2 teza întâi din Codul penal. Art. 194 alin. 2 din Codul penal are următorul cuprins: "Când constrângerea constă în amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată, pentru soțul acesteia sau pentru o rudă apropiată, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani." Se susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 29 - Libertatea conștiinței și art. 30 - Libertatea de exprimare. Se invocă, totodată, dispozițiile art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind libertatea de exprimare. Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă. Astfel, contrar celor susținute de autorii excepției, în cazul infracțiunii de șantaj nu este vorba despre simpla incriminare a "faptului de a exprima o situație sau o stare adevărată, reală, dar neplăcută pentru o altă persoană". Elementul material al șantajului în varianta tipică constă într-o acțiune de constrângere a unei persoane fizice, prin violență sau amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva. Actele de constrângere exercitate asupra victimei trebuie să aibă aptitudinea de a o determina să satisfacă pretențiile nelegale ale făptuitorului, vizând așadar silirea acesteia să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, urmarea imediată a infracțiunii constând într-o restrângere a libertății morale a victimei, care este pusă în situația de alege între a suporta o consecință și îndeplinirea unor pretenții cerute de făptuitor. Astfel fiind, nu poate fi reținută pretinsa încălcare, prin normele criticate, a dispozițiilor art. 30 din Constituție, care, stabilind în alin. (1) că "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile", prevede, în alin. (6), faptul că "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine". Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992,

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 194 alin. 2 teza întâi din Codul penal, excepție invocată de Emurla Sunan și Ciprian Turcan în Dosarul nr. 17.599/212/2007 al Judecătoriei Constanța. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2009. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-șef, Marieta Safta