DECIZIE nr. 1189/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Drăgușin & CO" - S.N.C. din Craiova în Dosarul nr. 5.277/215/2010 al Judecătoriei Craiova - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 3.633D/2010. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât critica vizează modificarea și completarea dispozițiilor criticate. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 21 iulie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.277/215/2010, Judecătoria Craiova - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Drăgușin & CO" - S.N.C. din Craiova într-o cauză având ca obiect o contestație la executare. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale întrucât Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003 nu poate abroga Ordonanța Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materia financiar-fiscală, acest nou act normativ fiind inferior actului normativ ce se vrea a fi abrogat. Admiterea contrariului, pe de o parte, ar limita aplicabilitatea principiului efectivității juridice dezvoltat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar, pe de altă parte, ar conduce la încălcarea expresă a dispozițiilor constituționale referitoare la accesul liber la justiție, implicit în materia contenciosului administrativ-fiscal, creându-se premisele distorsionării liberei concurențe, afectării dreptului de proprietate privată și limitării inițiativei economice de către stat prin proceduri complicate. Judecătoria Craiova - Secția civilă nu își exprimă opinia cu privire la excepția invocată. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 8.678 din 1 septembrie 2010, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 12.915 din 1 septembrie 2010, și apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale. Se arată că activitățile de natură economică nu se pot desfășura decât cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, astfel că sancționarea abaterilor de la prevederile legale nu poate primi semnificația unei restrângeri nejustificate a acestor activități. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 7 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 13 octombrie 2003, care au următorul conținut: "f) să constate acte și fapte care au avut ca efect evaziunea și frauda fiscală, să stabilească implicațiile fiscale ale acestora și să dispună, în condițiile Codului de procedură fiscală, luarea măsurilor asigurătorii ori de câte ori există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea și să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală;". În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) - Statul român, art. 44 alin. (9) - Dreptul de proprietate privată, art. 45 - Libertatea economică, art. 136 alin. (5) - Proprietatea și art. 137 alin. (1) - Sistemul financiar. Examinând criticile formulate de autorul excepției, Curtea observă că acestea vizează ierarhia actelor normative și, în principal, imposibilitatea abrogării printr-un act cu forță juridică inferioară - o ordonanță de urgență a Guvernului - a unui act ierarhic superior - o ordonanță simplă a Guvernului -, ca urmare a acestei abrogări neconstituționale fiind încălcate, în opinia autorului excepției, dreptul său de proprietate și libertatea economică. Așa fiind, Curtea reține că analiza pe care o impune controlul de constituționalitate trebuie, în mod necesar, să înceapă prin a califica regimul juridic al ordonanțelor adoptate de Guvern. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 115 din Constituție, Guvernul are o competență normativă derivată fie dintr-o lege de abilitare, fie din însăși Constituție, cu un caracter special și limitat, specific unei competențe de atribuire. Exercitarea acestei competențe se include tot în sfera puterii executive și constă în posibilitatea de a emite două categorii de acte normative: ordonanțe simple și ordonanțe de urgență. Exigențele constituționale în abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe în condițiile art. 115 alin. (1)-(3) din Constituție sunt următoarele: existența unei legi de abilitare din partea Parlamentului, reglementările din ordonanțe să nu privească domeniul legilor organice, ci numai domeniul legilor ordinare, pe care le pot modifica sau abroga, abilitarea de a emite ordonanțe nu poate fi decât temporară. O abilitare generală sau de principiu este contrară reglementării constituționale, consecința fiind aceea că expirarea termenului până la care se pot emite ordonanțele, precizat obligatoriu în legea de abilitare, atrage imposibilitatea de a emite ordonanțe sau inexistența celor astfel emise; de aceea, Guvernul poate modifica sau abroga propriile ordonanțe numai în cadrul termenului de abilitare sau, eventual, pe baza unei noi abilitări. În plus, dacă legea de abilitare o cere, ordonanța se supune aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Respectarea termenului de abilitare se stabilește în funcție de data când ordonanța a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. Regimul particular al ordonanței de urgență este prevăzut în art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție și reglementează: cazurile în care poate fi emisă - situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acesteia; intrarea în vigoare - numai după depunerea spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I; domeniul ordonanței de urgență - acesta poate fi și de natura legilor organice, caz în care legea de adoptare se aprobă cu majoritatea prevăzută de art. 76 alin. (1) din Constituție. Potrivit dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, ordonanța de urgență nu poate fi însă adoptată în domeniul legilor constituționale, nu poate afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu poate viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică. În ceea ce privește ierarhia actelor normative, Curtea reține că un act normativ ierarhic inferior nu poate abroga un act normativ ierarhic superior sau prevederi din cuprinsul acestuia. De aceea, o lege ordinară sau o ordonanță simplă nu poate abroga o lege organică ori o ordonanță de urgență care reglementează norme în materii rezervate legii organice, însă poate abroga o ordonanță de urgență care reglementează în materia legii ordinare, aflându-se pe același palier ierarhic cu aceasta din urmă. Mutatis mutandis, o ordonanță de urgență care reglementează în materia rezervată legii organice poate abroga o lege organică și, cu atât mai mult, în virtutea principiului qui potest plus potest minus, poate abroga o lege ordinară sau o ordonanță simplă. Aplicând aceste considerente cu rang de principiu în domeniul legisticii formale, Curtea constată că susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, potrivit cărora ordonanța de urgență nu poate abroga o ordonanță simplă sunt lipsite de fundament constituțional, astfel că, abrogând Ordonanța Guvernului nr. 86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materia financiar-fiscală prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, Guvernul și-a exercitat competența de legiuitor delegat în limitele stabilite de Legea fundamentală. Prin urmare, Curtea nu poate reține nici critica potrivit căreia evenimentul legislativ al abrogării a adus atingere unui drept sau unei libertăți consacrate de Constituție. În fine, Curtea nu poate reține nicio critică referitoare la dispozițiile art. 7 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003, întrucât motivarea autorului excepției privește exclusiv analiza raportului ierarhic dintre actele normative invocate. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Drăgușin & CO" - S.N.C. din Craiova în Dosarul nr. 5.277/215/2010 al Judecătoriei Craiova - Secția civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-șef, Mihaela Senia Costinescu