DECIZIE nr. 1008/2011

DECIZIE nr. 1.008 din 14 iulie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale

Intrare în vigoare 5 octombrie 2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, excepție ridicată de Ioan Micula în Dosarul nr. 743/111/C/2009 al Curții de Apel Oradea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.889D/2010. La apelul nominal răspund avocatul Gheorghe Piperea pentru autorul excepției, precum și consilierul juridic al Societății Comerciale "European Food" - S.A., lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. În continuare, se arată că, având în vedere dubla natură a societăților pe acțiuni, dispoziția criticată încalcă principiul garantării proprietății. Totodată, prevederile art. 45 din Legea fundamentală reprezintă temeiul libertății contractuale, iar limitele în care legiuitorul poate interveni într-un contract sunt prevăzute expres de prevederile constituționale ale art. 53. Consilierul juridic al Societății Comerciale "European Food" - S.A. solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând că, prin statut, investitorul majoritar își asigură un drept de veto, iar textul de lege criticat vine să încalce dreptul de proprietate al acestuia. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că autorul excepției face o confuzie între dreptul de proprietate al investitorilor și cel al societății. Textul criticat nu contravine prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, ci tinde să creeze un cadru propice pentru buna desfășurare a activității societăților comerciale. În realitate, critica autorului excepției se referă la faptul că actul constitutiv al societății nu e conform cu legea, problemă ce nu intră în competența instanței de contencios constituțional, autorul excepției având posibilitatea modificării acestuia potrivit legii. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 22 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 743/111/C/2009, Curtea de Apel Oradea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 60 din Legea nr. 441/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, și a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, excepție ridicată de Ioan Micula, într-o cauză ce are ca obiect anularea hotărârii adunării generale a acționarilor. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că statutul societății comerciale la care autorul excepției deține calitatea de acționar este anterior în timp modificărilor aduse dispozițiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990 prin Legea nr. 441/2006, astfel încât art. 112 nu este aplicabil în speță. Arată în continuare că "pentru a preîntâmpina situația în care instanța ar considera totuși că trebuie să dea efect dispozițiilor art. 112 peste dispozițiile statutare, înțelegem să invocăm neconstituționalitatea acestui articol." Dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 11, 20, 44, 45, 135 și 136. Prin stabilirea de către prevederile criticate a cvorumului și a majorității necesare luării unei hotărâri a adunării generale ordinare "se rupe echilibrul dintre drepturile fundamentale consacrate prin Constituție și dreptul statului de a interveni în exercitarea acestor drepturi." "Prin instituirea interdicției cu privire la cvorumul necesar luării deciziilor în cadrul adunării generale a acționarilor

se creează o disproporționalitate între limitele care pot fi aduse dreptului de proprietate și însăși exercitarea sa

". Dispozițiile criticate în forma anterioară modificării survenite prin Legea nr. 441/2006 permiteau "în baza exercitării exclusive și absolute a dreptului de proprietate ca prin actul constitutiv, asociații să poată stabili un anumit cvorum pentru întrunirea adunării generale și pentru luarea deciziilor". Prin limitarea adusă de modificările dispuse de Legea nr. 441/2006 statul derogă, în mod excesiv, de la principiul libertății contractuale și implicit de la dreptul fundamental consacrat de art. 45 din Constituție. Curtea de Apel Oradea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului arată că, potrivit normelor constituționale, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, în egală măsură ocrotite. De asemenea, arată că dispozițiile legale criticate sunt în deplină concordanță cu regulile constituționale privind libertatea economică și obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. Instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 60 din Legea nr. 441/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, și a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 28 noiembrie 2006. Se observă că art. I pct. 60 din Legea nr. 441/2006 modifică dispozițiile art. 112 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, astfel încât obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 112 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu următorul cuprins: "(1) Pentru validitatea deliberărilor adunării generale ordinare este necesară prezența acționarilor care să dețină cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot. Hotărârile adunării generale ordinare se iau cu majoritatea voturilor exprimate. Actul constitutiv poate prevedea cerințe mai ridicate de cvorum și majoritate.

(2) Dacă adunarea generală ordinară nu poate lucra din cauza neîndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1), adunarea ce se va întruni la o a doua convocare poate să delibereze asupra punctelor de pe ordinea de zi a celei dintâi adunări, indiferent de cvorumul întrunit, luând hotărâri cu majoritatea voturilor exprimate. Pentru adunarea generală întrunită la a doua convocare, actul constitutiv nu poate prevedea un cvorum minim sau o majoritate mai ridicată."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autoarea excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 11 referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 45 referitoare la libertatea economică, art. 135 referitoare la economia României și art. 136 referitoare la proprietate. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate reglementează condițiile de validitate necesare deliberărilor adunării generale ordinare și a hotărârilor acesteia. Astfel, hotărârile adunării generale ordinare referitoare la chestiunile obligatorii prevăzute la art. 111 din Legea nr. 31/1190, precum și la alte probleme înscrise la ordinea de zi trebuie adoptate cu cvorumul și majoritatea prevăzute de lege în acest sens. Textul criticat prevede condiții minime de prezență și de majoritate, rezonabile pentru realizarea obiectului principal urmărit de o societate, și anume cel al desfășurării unei activități economice continue, fără ca textul criticat să contravină prevederilor constituționale invocate. În continuare, Curtea constată că nemulțumirea autorului excepției se regăsește, în esență, în faptul că "asociații nu pot stabili un anumit cvorum pentru întrunirea adunării generale și pentru luarea deciziilor" spre deosebire de textul anterior modificării survenite prin Legea nr. 441/2006. Curtea observă că interdicția stabilirii prin actul constitutiv a unui cvorum minim sau a unei majorități mai ridicate rezidă numai în ceea ce privește a doua convocare a adunării generale ordinare, în ceea ce privește prima convocare actul constitutiv putând prevedea cerințe mai ridicate de cvorum și majoritate, potrivit dispozițiilor ultimei teze a alin. (1) al art. 112 din Legea nr. 31/1990. Această interdicție stabilită de legiuitor este pe deplin justificată, stabilirea prin actul constitutiv a unui cvorum minim sau a unei majorități mai ridicate inclusiv pentru a doua convocare a adunării generale ordinare putând duce la blocarea activității societății. Astfel, textul criticat are drept consecință realizarea unui cvorum adecvat necesar desfășurării unei activități neîntrerupte de către societate. În ceea ce privește aplicarea de către instanța de judecată a Statutului societății comerciale la care autorul excepției deține calitatea de acționar sau a dispozițiilor art. 112 din Legea nr. 31/1190, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 441/2006, Curtea constată că aceste critici nu pot fi reținute. Aspectele ținând de aplicarea legii nu reprezintă probleme de constituționalitate de competența instanței de contencios constituțional, ci revin competenței instanțelor de judecată care, în funcție de datele specifice ale fiecărei spețe, vor decide dispozițiile aplicabile pentru soluționarea cauzei. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, excepție ridicată de Ioan Micula în Dosarul nr. 743/111/C/2009 al Curții de Apel Oradea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu

Alte acte din Monitorul Oficial din data de 5 octombrie 2011

DECIZIE nr. 1203 din 5 octombrie 2011

DECIZIE nr. 1.203 din 5 octombrie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16, art. 17 și art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 118 și următoarele din Ordo...