DECIZIE nr. 987/2011
DECIZIE nr. 987 din 12 iulie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente
Conexiuni legislative și relații cu alte acte normative
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Lucreția Elena Crăciun și Georgeta Gavra în Dosarul nr. 35.789/3/2009 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă. La apelul nominal răspund personal autorii excepției, asistați de avocatul Viorica Suciu, cu delegație depusă la dosar. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului autorilor excepției, care arată că, în urma constatării neconstituționalității dispozițiilor legale criticate prin Decizia Curții Constituționale nr. 1.354/2010, Curtea urmează să aprecieze asupra admisibilității excepției de neconstituționalitate invocate în cauza de față. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, deoarece, prin decizia sus-menționată, textele de lege criticate au fost declarate neconstituționale. CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 6 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 35.789/3/2009, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Lucreția Elena Crăciun și Georgeta Gavra într-o cauză civilă având ca obiect pretenții în temeiul Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că textele legale criticate încalcă principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, deoarece, la momentul promovării cererii de chemare în judecată, Legea nr. 221/2009 nu a prevăzut o limitare a cuantumului despăgubirilor ce puteau fi solicitate potrivit acestei legi speciale. Pentru a fi respectat principiul neretroactivității legii, este necesar ca legea civilă aplicabilă cauzei să fie legea în vigoare la momentul introducerii cererii pentru obținerea de despăgubiri. Sunt invocate în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 830/2008 și Decizia nr. 52/2007 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Autorii consideră că prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 s-au creat premisele apariției mai multor categorii de beneficiari, în raport cu criteriul exclusiv al momentului sesizării instanței judecătorești prin cererea pentru obținerea de despăgubiri. Se creează astfel o vădită discriminare între persoane condamnate pe nedrept, în funcție de existența sau inexistența unei hotărâri judecătorești definitive și în funcție de celeritatea cu care au fost soluționate cererile de către instanțele de judecată. Astfel, există persoane care au obținut despăgubiri echitabile, apreciate de instanțele judecătorești, în temeiul Legii nr. 221/2009, nemodificată, iar persoanele care au obținut în primă instanță despăgubiri sau vor introduce în viitor acțiuni similare vor obține despăgubiri plafonate administrativ, derizorii față de cele deja acordate până la momentul intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Tribunalul București - Secția a IV-a civilă consideră că dispozițiile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, iar cele ale art. I pct. 1 din aceeași ordonanță de urgență contravin principiului egalității în drepturi și al nediscriminării consacrat de art. 4 și art. 16 din Constituție, precum și de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, având următorul conținut: - Art. I pct. 1: "Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică și se completează după cum urmează: 1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins: «a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la: 1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; 2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I; 3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;»."; - Art. II: "Dispozițiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență." În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 privind statul român, ale art. 4 privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, precum și prevederile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepția de neconstituționalitate, constatând că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituționale. Cu acel prilej Curtea a statuat că dispozițiile legale criticate instituie o inechitate, fără o motivare temeinică, obiectivă și rațională. Totodată, Curtea a observat că "tratamentul juridic diferențiat aplicat celor care se consideră îndreptățiți la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică, în funcție de momentul în care hotărârea pronunțată de instanță privind dreptul la despăgubiri rămâne definitivă, afectează drepturile persoanelor care nu dețineau o hotărâre definitivă la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 ". În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi. De asemenea, Curtea a constatat că "prevederile legale criticate încalcă și principiul neretroactivității, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, în sensul că se aplică inclusiv situațiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunțată în primă instanță, care, deși nedefinitivă, poate fi legală și temeinică prin raportare la legislația aflată în vigoare la data pronunțării acesteia. Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul Legii nr. 221/2009, nemodificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010, s-a născut un drept la acțiune pentru a solicita despăgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 nu constituie norme de procedură pentru a se invoca principiul aplicării sale imediate, ci este un act normativ care cuprinde dispoziții de drept material, astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului". Pe de altă parte, Curtea a constatat că dispozițiile art. I pct. 1 și art. II ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 "înfrâng și prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece afectează un drept fundamental - egalitatea în drepturi a cetățenilor, consfințit în prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1)". Având în vedere argumentele expuse, Curtea a observat că "nerespectarea acestor norme constituționale atrage și înfrângerea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, «În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie»". În aceste condiții, Curtea constată că, în prezenta cauză, sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Reținând că acest caz de inadmisibilitate a excepției de neconstituționalitate a intervenit după sesizarea Curții, excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
Respinge ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Lucreția Elena Crăciun și Georgeta Gavra în Dosarul nr. 35.789/3/2009 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă. Definitivă și general obligatorie. Pronunțată în ședința publică din data de 12 iulie 2011. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent, Simina Gagu _________
Alte acte din Monitorul Oficial din data de 13 septembrie 2011
HOTĂRÂRE nr. 45 din 7 septembrie 2011
HOTĂRÂRE nr. 45 din 7 septembrie 2011 pentru modificarea Hotărârii Senatului nr. 19/2011 privind aprobarea componenței numerice și nominale a comisiilor permanente ale Senatului
DECIZIE nr. 85 din 12 septembrie 2011
DECIZIE nr. 85 din 12 septembrie 2011 privind eliberarea domnului Samuel Calotă din funcția de vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor
DECIZIE nr. 86 din 12 septembrie 2011
DECIZIE nr. 86 din 12 septembrie 2011 privind numirea doamnei Balla Tullia Imola în funcția de vicepreședinte al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor
DECIZIE nr. 87 din 13 septembrie 2011
DECIZIE nr. 87 din 13 septembrie 2011 privind prelungirea perioadei de exercitare, cu caracter temporar, prin detașare, de către domnul Bănescu Dragoș Ionuț a funcției publice de secretar general al Ministerului Finanțelor Publice
DECIZIE nr. 1049 din 14 iulie 2011
DECIZIE nr. 1.049 din 14 iulie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1)-(5), alin. (6) lit. a)-c) și alin. (7)-(8) și art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulați...
HOTĂRÂRE din 13 septembrie 2011
HOTĂRÂRE din 8 februarie 2011 în Cauza Micu împotriva României - definitivă la 8 mai 2011,
ORDIN nr. 2513 din 6 septembrie 2011
ORDIN nr. 2.513 din 6 septembrie 2011 privind aprobarea Deciziei Comisiei fiscale centrale nr. 5/2011
DECIZIE nr. 5
DECIZIE nr. 5 din 2011 privind aplicarea prevederilor art. 2 din Legea nr. 230/2004